Interviu cu Dr. Farm. Dumitru Hurduc, Membru de onoare al Societatii Romane de Istoria Farmaciei

Domnule doctor, oferiti-ne cateva date biografice.
Sunt nascut la 10 octombrie 1921 in comuna Nicseni, Botosani, la circa 8 kilometri de Ipotestii lui Eminescu. Parintii mei, Maria si Gheorghe Hurduc, au fost proprietari de pamant si industriasi, oameni cu stare materiala buna, ceea ce m-a plasat intr-o anumita pozitie sociala circa 60 de ani. Am facut Liceul “August Treboniu Laurian” din Botosani, intre anii 1932-1940, iar Facultatea de Farmacie am urmat-o la Bucuresti intre anii 1940-1945.

In 1944, din cauza bombardamentului american care a dus la intreruperea activitatii in toate scolile romanesti, am fost concentrat si am facut frontul in zona regiunii Iacobeni si in apus, de la Brasov pana la Carei si, in noiembrie ’44, am reluat cursurile si am dat examenele pentru anul IV in decembrie ’44. Sunt veteran de razboi cu gradul de colonel. In timpul studentiei mele, Facultatea de Farmacie apartinea Universitatii Bucuresti, rector fiind marele savant Horia Hulubei. Am absolvit facultatea in 1945, fiind sef de promotie.

Mentionati-ne cateva repere din activitatea dvs. stiintifica si din realizarile personale.
In timpul studentiei, in anul IV si V am fost numit preparator onorific la Catedra de Chimie analitica condusa de prof. Constantin Bordeianu. Dupa absolvirea facultatii, am fost avansat asistent universitar la aceeasi catedra, unde am functionat doar cateva luni, dupa care am fost indepartat din invatamant.

De ce asta?
Indepartarea mea din invatamant s-a datorat situatiei conjuncturale, caci apartineam clasei burgheze – eram fiul unor parinti cu stare materiala buna.

Revenind la activitatea stiintifica…
Am lucrat apoi ca toxicolog principal la Sanepid Arges, unde am infiintat si am dotat de la zero laboratorul de chimie al sectiei Igiena Muncii, unde am fost numit si seful acestuia.

Cum era munca intr-un astfel de laborator atunci?
De exemplu, am elaborat toate normele de control al noxelor industriale si de mediu; probele recoltate erau gazoase, iar tehnica de recoltare apartinea unor metode speciale, determinarile fiind de chimie analitica clasica (volumetrie, iodometrie, argentometrie, gravimetrie etc.). In aceeasi perioada am recoltat si prelucrat, dupa o tehnica proprie, praful cosmic rezultat din experimentarile efectuate in alte state si vehiculate de vanturile cosmice – particule materiale incarcate radioactiv poluau flora si solul. Am facut determinari de radioactivitate a izvoarelor din Olanesti Valcea, precum si a florei si solului din regiunea respectiva.

Si in ce constau experimentarile acestea cu praf cosmic?
Determinarile le faceam cu un vacumetru. Foloseam niste vase de sticla – ca acelea in care se tin soriceii de laborator – in care puneam o solutie de 1 % HCl, cam de 2 cm. Praful cosmic cadea acolo, il lasam doua-trei saptamani, apoi il sicativam si pastram cativa centimentri de solutie pe care-i puneam intr-un creuzet foarte rezistent si ii incineram intr-un cuptor la 800 grade. Din tot acest proces rezultau cateva miligrame de praf de culoare caramizie, pe care-l trimiteam la Igiena Muncii, la Bucuresti. Acolo era masurat si astfel ne dadeam seama de incarcarea radioactiva.

Mai departe….
In perioada cat am lucrat la Pitesti, am fost profesor de chimie la Scoala Tehnica Sanitara de 3 ani. Tot la Pitesti am fost specialistul Directiei Sanitare pe problema calitatii medicamentului. Ani de zile am fost secretarul stiintific al USSM – sectia Farmacie.
Tot ca toxicolog, am lucrat in subteran la galeriile de aductiune la constructia barajului de la Vidraru, unde urmaream aparitia gazului Grizu, a oxizilor de carbon (CO, CO 2), a oxizilor de azot, a prafului din galerii cu continut de oxizi de siliciu, rezultat prin perforarea in stanca de sist cristalin.
In perioada cat am activat in ICSMCF, am lucrat in domeniul enzimologiei, stabilind tipul de cinetica neformala dupa care se petrec reactiile enzimatice, stabilind totodata termenii fundamentali de care trebuie sa se tina seama in reactiile enzimatice si anume: timp, pH, temperatura etc.

Stiu ca aveti si cateva inovatii…
Am introdus in monografiile FR IX pentru prima data drept substraturi specifice de sinteza (B.A.E.E., T.E.E., L.E.E.) si formulele matematice de evaluare stabilite, absolut originale si neprevazute de orice alta farmacopee de circulatie europeana la data aparitiei FR IX. Mentionez ca, in colaborare cu colegii din laborator, am contribuit la elaborarea monografiei de Heparina si Insulina.
Am realizat pentru prima data situatia convertirii reciproce a unitatilor de evaluare a activitatii enzimatice care erau exprimate in diferite moduri – de exemplu, in functie de substratul folosit, de culoare, sau exprimate in grame (cat reprezinta din unitatea de culoare o unitate SCHWERT-TACHENACA). Am folosit conceptul filmului in evaluarea calitativa a activitatii endopeptidazelor pancreatice, metoda introdusa de mine. Am lucrat in probleme de electrochimie, evaluand stratul dublu electric prim metoda curbelor electrocapilare, ceea ce poate folosi la studiul proprietatilor substantelor tensioactive, cu largi perspective in domeniul farmaceutic. As mentiona ca, in colaborare, am reusit sa transform pH-metru in pH-stat. Trebuie sa va spun ca, pe vremea aceea, un astfel de aparat costa cateva mii de dolari. Nu aveam acesti bani si atunci am transformat, printr-o metoda absolut originala, un pH-metru in pH-stat, ceea ce a reprezentat o inovatie, o metoda speciala, gandita stiintific.

Ati activat si ca formator de farmacisti?
Am fost lector la cursurile de perfectionare ale farmacistilor din Bucuresti pe probleme de chimie aplicata la medicament, precum si relatia structura chimica-activitate terapeutica.

Cu ce specialisti mai tineti legatura?
Am un prieten foarte bun, profesorul Nicolae Bonciocat, licentiat in matematica si fizica, este inginer chimist si a lucrat la Institutul Academiei Romane la profesorul Murgulescu. Datorita valorii sale, a fost trimis in America, la Boston, si corespondez intens cu el. Este foarte inclinat spre cunoasterea actiunii medicamentului sub raport electrochimic.

Va multumim pentru timpul acordat si va dorim sanatate si putere de munca.

Titluri obtinute:

• Doctor in Stiinte farmaceutice
• Membru de onoare al Societatii Romane de Istoria Farmaciei, membru al IGGP (Societatea Internationala de Istoria Farmaciei) si membru al Societatii Catalane de Istoria Farmaciei
• Membru al AFDPR
• Veteran de razboi

Laura Matei

Preparatori de medicamente in antichitate si evul mediu (I)

Dr. Farm. Constantin Iugulescu
(30.05.1924-09.12.2006)

Farmacistii sunt interesati sa afle cum sunt priviti ei in opinia publica, de catre scriitori si oamenii de alte profesii. In acest sens, fara a ascunde parerile negative, scriitorii ne ofera cel mai vast material, care prin binefacerile tiparului, se transmite din generatie in generatie.

Inainte de toate, este necesar a se preciza denumirile profesiei acestor slujitori de-a lungul vremii.
Pentru antichitate si evul mediu, pana in secolul XV s-a folosit denumirea de preparator de leacuri sau medicamente. De regula, acestia nu erau pregatiti prin scoli, ci prin practica. Pana la jumatatea secolului al XIX-lea, preparatorii de medicamente din tara noastra, fara sau cu diplome de la diferite scoli de farmacie sau universitati, s-au numit spiteri, iar de atunci, avand studii superioare si examene de licenta, s-au numit farmacisti. In lucrare, vom folosi acest limbaj stiintifico-istoric.
Preparatorii de leacuri s-au bucurat de atentia scriitorilor inca din antichitate. Multi scriitori mari sau mici au creionat in lucrarile lor portrete mai mult sau mai putin interesante. Unii au inscris pe acestia in mod pasager, altii au inclus farmacistii ca personaje principale, mai ales in secolele XIX-XX.

Figuri de farmacisti in
Grecia Antica si Roma Antica
Cei mai vechi preparatori de leacuri au fost descrisi in antichitatea greaca si romana. Toti au ocupat locuri pasagere in opere care urmareau alte idei, alte preocupari, alte scopuri.
In fecunda imaginatie a vechilor eleni, preparatorii de leacuri, mai mult sau mai putin miraculoase, au coborat din legendele mai vechi care circulau din gura in gura. Grecii au creat cele mai mari figuri de zei tamaduitori (era perioada cand profesia de farmacist nu era despartita de cea de medic sau, altfel spus, tamaduitorii preparau si leacurile). Astfel, Apollo era inzestrat cu darul de a tamadui, dar cel mai bine descris a fost Esculap. Zeul medicinei in Grecia Antica a fost Asclepios (romanii i-au spus Esculap). Asa au fost descrisi si cunoscuti pana in zilele noastre.
Vergiliu (Publius Vergilius Maro, 70-19 i. Ch.), poet latin, atribuie zeitei Venus arta de a prepara remedii medicamentoase1. Poetul nu intra in amanunte, atentia sa fiind indreptata mai ales spre calitatile fizice, frumusete, gratie etc. Dar un episod interesant si unic ne atrage noua atentia. Zeita Venus cunostea si culegea planta denumita dictamn2 de pe pajistile muntoase din Creta. Apoi facea o extragere cu apa, in vase stralucitoare. Planta era proaspata. Adauga apoi “sucul datator de sanatate al ierbii inmiresmate” si astfel vindeca toate bolile.
Iapix, tamaduitorul lui Enea, cunostea mai multe “buruieni” pe care le folosea ca leacuri. Dar toate acestea nu l-au ajutat sa scoata sageata ce intrase in trupul eroului. Folosind “apa Venerei”, el a reusit in tratamentul sau. Dupa ce rana a fost spalata, durerea a trecut, sangele s-a oprit, iar varful sagetii a iesit cu usurinta, aproape singur.
Iapix recunoaste ca nu a reusit prin leacurile sale. Numai arta unui zeu “mult mai puternic” i-a adus succesul3.
Prin Horatiu, preparatorii de leacuri au intrat din viata reala in lite-ratura4. Ei au fost pusi de autor alaturi de “netrebnicii din tagma flautistilor (cei ce cantau la flaut), a vanzatorilor de droguri, milogi, mascarici, pierde-vara”5. Acestia nu se bucurau de incredere si respect, dar nici preparatele lor nu aveau mai multa “cinstire”6.
Originea simbolului adoptat de medicina – sarpele infasurat pe un toiag, ca si al farmaciei – sarpele infasurat pe piciorul unei cupe (presupusa cu un medicament lichid) o gasim, de asemenea, in legende si in relatarea lui Ovidiu7.
Se spune ca in Latium se iscase o molima cumplita.
Ingroziti de atatea pierderi si de triste ingropari, romanii s-au indreptat spre Peloponez, spre Oracolul de la Delphi, cautand protectia lui Apollo, dar Pithia i-a indreptat catre fiul lui, Esculap (Aesculap). Romanii au plecat in Epidaur, unde se afla templul acestuia.
Dar sfatul batranilor de aici s-a impotrivit plecarii zeului ocrotitor al cetatii. Hotararea a luat-o zeul insusi. El s-a aratat in vis romanilor cu infatisarea sa mareata din templu, masiv, cu toiagul infasurat de un sarpe.
El s-a adresat romanilor spunand:
s…t
“Lasati-va teama, veni-voi
Alta va fi insa fata. Priveste tu doar acest sarpe
Care-a-nvartit imprejurul toiagului a lui noduri
Uita-te bine la el, ca sa-l poti recunoaste la urma,
Chipul acestuia iau, dar mai mare voi fi si-arata-voi
Cu inaltimea de trup ce se cade la zei cand se schimba.”
Din poem aflam ca, a doua zi, zeul s-a aratat multimilor sub forma unui sarpe infricosator si s-a lasat condus pe corabia romanilor, care a plecat imediat spre Roma. Acolo, prezenta sa ocrotitoare a stins molima si a mantuit cetatea.
In evul mediu apare figura unui preparator de leacuri la poetul francez François Villon (1431- 1463). Intr-un poem-testament lasa prietenilor sai, printre care era si un apoticar8, o serie de lucruri personale, amanetate sau chiar ravnite.
In celebra opera a lui Boccacio9 printre diverse personaje: tineri inflacarati, calugari ipocriti, negutatori, tarani si altii, in diverse posturi, ne infatiseaza si un spiter. In vremea aceea, ustensilele de farmacie erau bine cunoscute, de vreme ce autorul isi permite sa dea in unele povestiri sens laic, erotic “mojarelor si pilugurilor”.
Intr-una dintre anecdotele sale, aflam ca exista un spiter, pe numele sau Simione, denumit uneori si Scimione (in traducere: maimutoi!) care tinea spiteria sa, cu firma evident ironica “La bostan”, in Piata Veche din Florenta. Spiterul se ocupa cu analiza urinei si practica in deradere medicina. In acea povestire, Simione a scapat de sarcina pe un netot, pe numele sau Calandrino. Este inscrisa “reteta” si onorariul.
Acesta a plecat multumit, spre supararea sotiei sale care l-a bombanit…
Un alt spiter (Speziale, in original), cu numele sau Bernardo Puccini, a fost eroul altei intamplari. Spiterul era priceput in meseria sa.
Spre necazul sau si al familiei, fiica sa s-a indragostit de regele Petru de Aragon. Fata se prapadea vazand cu ochii. In cele din urma, familia devine iarasi fericita prin marinimia regelui.
In vasta opera a lui Shakespeare, gasim chipul unui spiter anonim, sarac si deformat de foame si lipsuri. In drama sa, scrisa la 1594, Shakespeare il aduce in scena, din nevoia de a-i asigura lui Romeo un mijloc sigur de sinucidere10, Spiterul nu rezista aurului si, contrar indatoririlor sale, el distribuie otrava, desi stia ca putea fi pedepsit cu moartea. Foamea si lipsurile l-au corupt.
Romeo:
s…t
Imi vine-n minte un sarman spiter
s…t
Cu fruntea incretita se trudea
Sa stranga buruieni; privirea lui
Era buimaca, fata scofalcita
In pravalia lui saracacioasa
Sta atarnata de tavan o broasca.
Testoasa. Un crocodil umflat cu paie
Si piei diformi, in galantar,
Cutii desarte, oale verzi, basici,
Seminte vechi, papusi de sfori si alte
Mici maruntisuri, puse sa ia ochii.
Cand am vazut atata saracie
Mi-am zis – de are cineva nevoie
Sa ia otrava – a careia vanzare
E pedepsita in Mantua cu moartea –
Acest nenorocit i-ar vinde-o indata
s…t
Romeo ii cere otrava, dar spiterul se impotriveste.
Din teama de raspundere.
Romeo:
Esti asa sarac
Si nevoias si te mai temi de moarte?
Pe-obrajii tai e scrisa foamea, lipsa
Si grijile ti le citesc in ochi.
Si zdrente si pacate duci in spate.
Nici legile, nici lumea nu ti-s prieteni
Nici legi nu sunt pe lume sa te faca
Bogat! Deci calca legile si ia….
s…t
Ia-ti aurul, otrava mult mai rea.”
Spiterul se lasa corupt si ii da otrava ceruta. Dar, prin cuvintele Ducelui, spiterul nu va scapa de pedeapsa.
In opera lui Molière (secolul al XVIII-lea) gasim multe figuri de medici si farmacisti (spiteri). In “Bolnavul inchipuit”, scriitorul este nemilos fata de medicii “savanti” sub care se ascundeau profitori de duzina.
“Stiinta voastra-nalta e goala amagire
O..! doctori fara minte si-ncrezuti.
Zadarnic cati intruna dorita izbavire,
Cu vorbe mari, latine, nu te-ajuti.
Stiinta voastra-nalta e goala amagire.”
Farmacistul Fleurant este pedant si speculant.
In “Amorul medic”, scrisa in 1665, Molière creeaza un spiter ambulant amator de versuri, care-si face mare reclama leacurilor sale:
“Tot aurul din lumea pazita de ocean
Cum poate sa plateasca o taina atat de mare
Cand leacul meu aduce pe data vindecare
La boli cate sa numeri de-acum pana-ntr-un an:
Raia, reapanul, scarpinatura,
Fierbinteala, ciuma, guta, varsatul, surpatura
O! Leac fara pereche ce dregi la loc faptura.”
Desi darnic in leacuri, spiterul ambulant se multumeste cu cativa firfirici. Plata proasta nu-l indispune si pleaca recitand reclama versificata.

Bibliografia, in numarul urmator

Lucrarea promisa de anul trecut, Creatori de muzee si colectii muzeale de istoria farmaciei în Romania si relatii internationale – Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu la 95 ani (Autori Ana Carata, Emilia Stancu si colaboratori), este sub tipar si va fi disponibila la sfarsitul acestei luni.
Am început sa scriu aceasta lucrare în ianuarie 2009, ca un omagiu adus dascalului meu în domeniile Organizarii farmaceutice si Istoriei farmaciei, cu ocazia împlinirii varstei de 95 ani, Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu, (7 ianuarie 1914, Perivoli, Grecia, 30 mai 2009, Montréal, Canada).

Lucrarea se adreseaza iubitorilor de istoria medicinei si farmaciei (studenti, profesionisti, cercetatori). Cuprinde 8 biografii de creatori de colectii muzeale si muzee de istoria medicinei si farmaciei si este redactata în trei parti, astfel:
I. Personalitatea Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu. Organizator, Cercetator, Parintele Colectiei de Istoria Farmaciei a Facultatii de Farmacie din Bucuresti;
II. Preocupari pentru un muzeu al farmaciei în Romania – Carol Davila (1828-1884), Iuliu Orient (1869-1940), Aurel Scurtu (1875/77-1948/45), Victor Gomoiu (1882-1960), Valeriu-Lucian Bologa (1892-1971), Epifanie Cozarescu (24.01.1914-04.03.2010), Constantin Iugulescu (1924-2006);
III. Patrimoniu farmaceutic istoric. Colectii muzeale si muzee de istoria farmaciei;
III.1. Colectii, Muzee si Farmacii Istorice în Romania;
III.2 Farmacie si Arta. Marturii despre patrimoniul farmaceutic istoric. Relatii internationale.

In memoriam Epifanie Cozarescu (24.01.1914-04.03.2010), creatorul muzeului medico-farmaco-istoric al spitalului din Roman

Cunoscut în comunitatea medico-farmaco-istoricilor din Romania, doctorul Epifanie Cozarescu se înscrie între creatorii de colectii si muzee de istoria medicinei si farmaciei. La venerabila varsta de 95 ani a fost omagiat într-o sesiune de comunicari stiintifice la Societatea Romana de Istoria Medicinei, în anul 2009. Cu aceasta ocazie a fost prezentata cartea sa Paramedicalia – Proza scurta paramedicala si de alte origini cu nuanta literar istorica, din care selectam cateva date biografice si date istorice privind Muzeul Medico-Farmaco-Istoric al Spitalului din Roman.
Epifanie Cozarescu s-a nascut la Cernauti, în istorica zi de 24 ianuarie 1914 („unde Tetina mi-a fost nanas, Prutul m-a scaldat în valuri”), într-o comunitate de romani, nemti, poleci (polonezi n.n.), ruteni (ucrainieni), evrei, „fara sa stim ura de clasa ce-i”. Studii: universitare – în 1934 se înscrie (fara concurs, avand nota 10 la bacalaureat) la Facultatea de Medicina din Iasi; în timpul studiilor universitare promoveaza prin concurs externatul, astfel ca, din anul III, este student extern la Spitalul Sfantul Spiridon, iar în anul IV, student intern la Spitalul de Chirurgie si Neurochirurgie „Caritatea” din Iasi; Functii: 1941 – doctor în stiinte medicale, cu teza intitulata „Leziuni medulare si ranile de coloana vertebrala”, cu subiect din chirurgia si neurochirurgia de razboi (fiind mobilizat odata cu spitalul unde a fost încadrat). Activitatea în cadrul armatei romane: dupa sustinerea tezei de doctorat, a absolvit un „curs scurt de razboi”, de doua luni, la Scoala Medico-Militara din Bucuresti; medic de Plasa (unitate administrativ-teritoriala), activ la Cubei (Sudul Basarabiei) si Saveni (Dorohoi, Botosani) în combaterea epidemiei de tifos exantematic; medic de regiment, 1944, pe frontul din Moldova; prizonier de razboi alaturi de 150 000 de romani; evadeaza din convoi „prin foc de mitraliera” si revine la Saveni, unde duce mai departe lupta împotriva tifosului exantematic, febrei recurente si tularemiei. Seceta îngrozitoare din 1946-1947 a favorizat extinderea epidemiilor. Medicul Epifanie Cozarescu a contactat si el boala infectioasa, o forma de gravitate medie, fiind îngrijit de subchirurgul spitalului, mos Ionica Branzei. Pe data de 1 martie 1949 accepta domiciliu fortat la Roman, fara drept de încadrare în munca. Urmeaza doi ani de somaj, dupa care obtine o încadrare la o circumscriptie sanitara din apropierea orasului, iar dupa un an este adus în oras ca medic de policlinica. Dupa reorganizarea retelei sanitare, este încadrat la Spitalul „Precista Mare” din Roman, unde a lucrat pana la varsta pensionarii, 65 de ani, în 1979. Studii postuniversitare: 1967-1968 – specializare Boli interne, Clinica a III-a medicala, Institutul de Medicina si Farmacie din Cluj si, concomitent, urmeaza cursuri de specializare în Istoria Medicinei, cu profesorul Valeriu Lucian Bologa (1892-1971). Continua specializarea în 1976 la Clinica a I-a Medicala, profesor C. Negoita, la acelasi institut din Cluj.
Epifanie Cozarescu, creatorul Muzeului Medico-Farmaco-Istoric al spitalului din Roman – Întrebari si Raspunsuri
Dupa cum însusi autorul afirma, „muzeul spitalului a fost înjghebat fara o asemenea intentie prealabila”. Noi deducem ca etapele de specializare parcurse l-au determinat sa se aplece cu multa grija si pasiune spre istoria medicinei si farmaciei. În 1972, autoritatile judetene (Piatra-Neamt) si locale (Roman) au sarbatorit centenarul spitalului, orientandu-se în timp dupa inscriptia de pe frontonul maiestuoasei cladiri: „Ospitalul Precista Mare 1872” (noul edificiu, dupa ce spitalul functionase în doua cladiri precedente). Redam cuvintele autorului, ca un îndreptar si îndemn pentru tinerii care ar dori sa ofere ceva în aceste domenii (istoria medicinei si farmaciei), dar nu stiu cum sa înceapa: Lumea stia ca Spitalul „Precista Mare” din Roman a fost odinioara al Epitropiei „Sfantul Spiridon” din Iasi, dar….de cand si în ce conditii? Se banuia ca va fi sarbatorit la o data anume, dar…la cati ani? Atunci m-am apucat de studii arhivistice prin Iasi, Bucuresti, Pitesti, Bacau, Botosani, pe la Arhivele Statului, oriunde banuiam ca voi gasi documente trimise la pastrare. La Cluj am descoperit într-o veche revista medicala, doua articole privitoare la starea de functionare a Spitalului „Precista Mare”, la 20 de ani de la inaugurarea în 1872 a noului si grandiosului edificiu. Cu multa dificultate am descoperit un inventar, Katagrafie a Spiteriei sale, fondata în 1798. Deci, o atestare!”. În cartea sa, dr. Epifanie Cozarescu spune: Amplasat initial în turnul-clopotnita ce strajuia odinioara intrarea în incinta institutiei (…), apoi în 1973 în loja portarului de langa turn (…), iar în 1989 în noua cladire a spitalului (…), muzeul se prezenta ca o expozitie complexa, alcatuita din mai multe fonduri.
Prof. Dr. Farm. Ana Carata, Presedinte SRIF

Elisabeta Cosmeleata (n. Cluj, 7 iulie 1938)
Absolventa a Institutului de Medicina si Farmacie din Targu-Mures In anul 1961, a desfasurat o bogata activitate profesionala:

• Farmacist-sef de farmacie (1961-1973);
• Sef Sectie Depozit, Oficiul farmaceutic Brasov (1973-1981);
• Farmacist In farmacie cu circuit deschis, Brasov, din 1983 pana la pensionare.

Farmacist si artist plastician, grafica si acuarela, dar mai ales pictura In ulei, s-a remarcat In tara si peste hotare cu lucrarile sale, la numeroase expozitii. Inca din perioada liceala a obtinut premii (I si II), diplome si carti, prin participare la concursuri Intre licee la nivel local.
Membra a Asociatiei Artistilor Plastici din Brasov din anul 1979, intrand In contact cu oameni din lumea artei, a avut prilejul sa-si perfectioneze cunostintele, dar a actionat si ca autodidact, formandu-si un stil propriu In pictura. Astfel, din 1982 a participat la numeroase expozitii colective si personale In cadrul organizat de Asociatie, expozitii judetene, interjudetene si republicane, obtinand premii (I si II) si diplome (1989, Diploma si Premiul I pe tara si titlul de Laureat al concursului).
In cadrul diverselor manifestari stiintifice farmaceutice a expus 3 tablouri, In 1989 la Congresul National de Farmacie organizat la Bucuresti si la Reuniunile comune de Istoria Medicinei si Farmaciei, Brasov (5-7 mai 2006), unde a expus 60 de picturi In ulei.
Peste hotare a participat la expozitii incepand cu anul 1991 (Ungaria, 1991,1992, 1994; Anglia 1992; Germania, Ulm, 19 martie 2009 – expozitie personala cu 65 de picturi). 5 picturi In ulei au fost donate Muzeului National de Farmacie din Bucuresti.
Lucrari de arta ale farmacistei Elisabeta Cosmeleata se gasesc In colectii particulare In 15 tari, pe 4 continente (Australia, SUA, Canada, Israel, Anglia, Rusia, Franta, Danemarca, Polonia, Ungaria, Austria, Italia, Olanda, Elvetia, Germania).

Bursa de excelenta – Invatamant si Cercetare In Facultate

Cercetarea In universitati a devenit o prioritate majora In deceniul 2000-2010, In contextul Declaratiei de la Bologna din 1999, cand s-au Intalnit reprezentanti din tari europene de la cel mai Inalt nivel politic si au propus crearea Ariei Europene a Cercetarii si Invatamantului, proiect ce vizeaza progresul economic si social In Europa.
In activitatea SRIF s-a ivit o mare oportunitate pentru cercetare, cadre didactice si studenti, prin propunerea venita din partea familiei creatorului Colectiei de Istoria Farmaciei a Facultatii de Farmacie din Bucuresti, Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu (1914-2009): o bursa de excelenta In valoare de 1000 euro anual, pentru cea mai buna lucrare In domeniul Istoriei farmaciei, (lucrare de excelenta), realizata de un student din anul III de studii universitare din cadrul Facultatii de Farmacie. Propunerea a fost adresata presedintelui SRIF, Prof. Univ. Consultant la Facultatea de Farmacie din Bucuresti, Ana Carata.
Prin colaborarea SRIF si a Conducerii Facultatii, conform recomandarilor ofertantului bursei, reprezentat de Prof. Mihaela Farsirotu Ph. D.
A fost stabilita Comisia de evaluare a lucrarilor formata din: Presedinte SRIF, Prodecan Prof. Dr. Ileana Chirita, Fiz. Vladimir Farsirotu – reprezentantul familiei care ofera bursa, Conf. Dr. Farm. Valentina Soroceanu – Sef Disciplina, Conf. Dr. Farm. Lacramioara Popa, membru In Consiliul Facultatii.
Regulamentul privind desfasurarea cercetsrii si acordarea bursei a fost elaborat la Bucuresti, trimis In Canada pentru completari, modificari, apoi distribuit studentilor care au optat sa activeze In cadrul unui Cerc stiintific de Istoria farmaciei. Pana In prezent s-au prezentat 9 studenti.
In mesajul transmis de Prof. Mihaela Farsirotu se spune:
„Scopul acestei burse anuale este de a recunoaste si, In acelasi timp, de a Incuraja la studentul de la farmacie, trei calitati critice care conduc la excelenta: capacitatea de a visa, perseverenta si pasiunea”.
In mesaj se mai precizeaza: „Tot ce-ti poti imagina este real”, spunea Pablo Picasso. „Geniul este perseverenta divina”, adauga Woodrow Wilson, iar despre pasiune, maresalul Foch nota: „Arma cea mai puternica pe pamant este sufletul omenesc In flacari  – The most powerful weapon on earth is the human soul on fire” (Profesor Mihaela Farsirotu, Ph.D.).

Conf. Dr. Adriana-Elena Taerel,
Facultatea de Farmacie, UMF „Carol Davila”, Bucuresti

Résumé
Si nous visiterons n’importe quoi des musées d’histoire de la pharmacie, dans n’importe quel de pays, nous trouverons les mêmes ou des similaires objets. Ouvrez Vous les portes des musées et Vous verrez: des armoires et des étagères en bois, des tables et des bureaux sculptés, des différentes mortiers et des outils, des moyens assortis pour la réalisation des forme pharmaceutiques etc.
Dans ce travail nous présentons perception des étudiants sur le cours d’histoire de la pharmacie.

Rezumat
Muzeele de istoria farmaciei, oricare ar fi ele, din oricare tara, pastreaza si expun obiecte similare.
Deschideti portile muzeelor si veti vedea: dulapuri, etajere, mese de lucru, scaune si birouri din lemn sculptat, mojare si ustensile necesare realizarii formelor farmaceutice etc.
In aceasta Nota prezentam perceptia studentilor despre cursul optional de istoria farmaciei.

Discussions
Comment on peut modeler le caractère humanitaire du pharmacien par le patrimoine historique pharmaceutique? Pour repondre au titre du travail, nous avons entrepris un sondage d’opinion, parmi les étudiants participants au cours optional d’histoire de la pharmacie.
Au final, les étudiants ont répondu à la question:
Comment a été influencé votre pérsonnalité par les leçons d’histoire de la pharmacie?
Voila quelques réponses des étudiants: “Je reconnais avec une grande tristesse, que je ne connais pas que la pharmacie et la médecine ont une tant si belle et intéressante histoire.
“L’histoire de la pharmacie nous donne une orientation dans le futur. Nous avons appris des nouveautés, de grand intérêt.”
“Les actes historiques présentés aux courses, enrichissent la culture générale des étudiants et ils leurs offrent la possibilité de connaitre le rôle du pharmacien dans l’exercice de sa profession, en concordance avec des besoins des pacients.”
“J’ai appris que la profession du pharmacien était noble et tres apprécié. Il faut que je fasse le tout. La science s’est développé par le désir de connaitre, avec des sacrifices.”
“L’histoire de la pharmacie nous apprend:

Conclusions
Les leçons d’histoire de la pharmacie ayant à la base des matériaux de patrimoine influencent positif les jeunes étudiants, ils en devenant plus intéressés de leur profession.

¹Ana Carata, ¹Adriana-Elena Taerel, ¹Emilia Stancu, ²Constanta Rizescu, ²Ligia Ghidel, ¹Cadre univ. Faculté de Pharmacie de Bucarest, ²Société Roumaine de l’Histoire de la Pharmacie

Rezumat
In lucrare evidentiem contributia unor cercetatori din Basarabia la dezvoltarea industriei farmaceutice romanesti si valorificarea unor materii prime vegetale. Dintre mai multi cercetatori basarabeni care au activat in tara noastra in a doua jumatate a secolului al XX-lea, prezentam contributia a doi ingineri chimisti, Dimitrov Ion  si Nitelea Ion.

Resumé
Dans le travail on présent la contribution de quelques chercheurs scientifiques de Bassarabie, au développement de l’industrie pharmaceutique de Roumanie par la valorification des matériaux végétales. D’ entre plusieurs chercheurs qui ont travailé en Roumanie dans la deuxième moitié du XX-e siècle, nous présentons la contribution des ingénieurs chimistes, Dimitrov Ion et Nitelea Ion.

Dimitrov Ion s-a nascut in 1920 in Basarabia, Balti, com. Flamanzi, pe 7 ianuarie. In actul de identitate scria „nascut in URSS”. Reuseste sa termine cursurile Politehnicii „Ghe. Asachi” din Iasi in 1947, cu diploma nr. 144. Se angajeaza in Ploiesti ca inginer si lucreaza in Petrol pana in 1955. Dupa, se angajeaza ca inginer dispecer si responsabil cu Protectia Muncii la Ministerul Chimiei, Directia Generala a Industriei de Medicamente. In productia de medicamente a desfasurat activitate in fabrica ICF6, Galenica, indeplinind functia de sef al sectorului 1, Extractii Vegetale.
In fabrica s-a ocupat de constructia a noi hale de lucru, la completarea utilajelor, la asamblarea unor baterii de percolatoare in contra curent, la inventarea unui uscator de plante, la crearea unor spatii si instalatii de obtinere a totalului de alcaloizi si separarea atropinei sub forma de sulfat pe coloana. Reorganizeaza intreg sectorul de extractii vegetale pe ateliere. Participa la crearea primilor piloti de extractie pentru obtinerea de substante pure si semipure medicamentoase. Pe acesti piloti, cu ajutorul specialistilor din unitatea productiva, se fac cercetari, se realizeaza o microproductie de substante care, uneori, asigura chiar necesarul de medicamente al populatiei tarii noastre, asa cum a fost cazul produselor cardiotonice din Digitalis lanata si Digitalis purpureea.
Creeaza un atelier, primul din tara, pentru produse veterinare, unde se experimenteaza si se realizeaza si primii biostimulatori. Participa ca autor si colaborator la realizarea unor inventii si inovatii, printre care: un brevet de instalatie pentru uscarea plantelor medicinale. Se ocupa de culturile de secara, de infestarea secarei, de obtinerea alcaloizilor si recuperarea grasimilor rezultate din diversele procese tehnologice.    
Inginerul chimist Ion Dimitrov a fost un bun specialist in fabricarea multor medicamente din plante indigene pana la sfarsitul vietii, in anul 1974.

Nitelea Ion s-a nascut in comuna Olanesti, Cetatea Alba, Basarabia. S-a evidentiat inca din scoala primara ca un elev inteligent si sarguincios, urmand la Chisinau cursurile scolii normale. A devenit un foarte bun invatator, dar si-a dorit mai mult, ceea ce a realizat prin studii universitare in domeniul chimiei, devenind inginer chimist. A urmat cursurile Facultatii de Chimie de la Politehnica „Ghe. Asachi” din Iasi. Dupa obtinerea diplomei de inginer chimist, in anul 1949, a fost incadrat la Fabrica „Sinteza” din Bucuresti. A urmat apoi treapta cu treapta, de la inginer de tura la inginer de atelier, pana la sef al fabricii, modernizand sediul fabricii de sinteza a medicamentelor.
In 1956 intra in aparatul central si ajunge Directorul Centralei de Medicamente. Dezvolta relatii de colaborare si prietenie cu omologii din tarile de Est. Participa la sesiuni CAER si chiar la vizite in URSS. Nitelea Ion intelesese ca pregatirea profesionala era foarte importanta. Asa ca, ‘n paralel cu munca de inginer, preda ca asistent la Facultatea de Chimie Alimentara cursuri de chimie organica. In 1962 termina si a doua facultate, de Economie inginereasca de la Politehnica Bucuresti. In 1963 devine membru PCR. Pentru activitatea profesionala primeste initial medalia muncii si, mai tarziu, i se decerneaza ordinul muncii, clasa a II-a. In anul 1965 devine Directorul Institutului de Cercetari Chimico-Farmaceutice. Cunostea limba rusa, franceza, engleza. Urmeaza si cursuri postuniversitare CEPECA, totdeauna primind calificativul „Foarte Bine”. Bun pedagog si psiholog, este autoritar, dar si foarte iubit de cercetatori. Desfasoara o bogata activitate de inovatii si inventii. Are peste 40 de brevete de inventator, din toate domeniile cercetarii si promovarea medicamentelor, de la produsele de extractie la antibiotice, produse de sinteza si forme farmaceutice deosebite. Nitelea Ion publica peste 50 de lucrari stiintifice atat in tara, cat si peste hotare.
Ing. Nitelea Ion moare in anul 1979, lasand in urma peste 3 decenii in slujba medicamentului romanesc si o activitate stiintifica de neegalat.

Constanta Rizescu,
Adriana-Elena Taerel,
Societatea Romana de Istoria Farmaciei

Rezumat
Intre disciplinele fundamentale si disciplinele de specialitate din Curricula universitara pentru pregatirea farmacistului, Istoria farmaciei, ca disciplina umanista, realizeaza interdisciplinaritatea intre disciplinele tehnice si acest tip de discipline (umaniste), ceea ce contribuie la modelare de caractere, asa cum sustin specialistii in educatie si cum am publicat in cartea noastra (1, 2).
In lucrarea de fata (si in cele care vor continua in numerele viitoare), publicam perceptia studentilor anului III de studii universitare, Facultatea de Farmacie din Bucuresti, asupra disciplinei optionale de Istoria Farmaciei, prevazuta in planurile de invatamant. 
Cuvinte cheie: istoria farmaciei, invatamant, modelare caracter umanist.

Asa cum am mentionat in lucrarea recent publicata (“Istoria Farmaciei, Comparatii si schite de curs pentru studenti” – foto), specialistii in educatie atrag atentia asupra unilateralizarii si necesitatii interdisciplinaritatii in invatamantul tehnic, precizand: “Pentru a preveni pericolul unilateralizarii, trebuie sa se realizeze o mai accentuata intrepatrundere si corelare a disciplinelor umaniste cu cele ale stiintelor exacte si tehnice, sub semnul interdisciplinaritatii. De exemplu, invatamantul tehnic poate si trebuie sa-si reconsidere programul instruirii, pe baza reconcilierii culturii stiintifice si tehnice cu cea umanista; pe langa disciplinele de profil (…), discipline ca: filozofia stiintei, istoria culturii universale si romanesti, istoria stiintei si tehnicii, au o mare valoare informativa, generatoare de atitudini si convingeri care exprima dragostea si respectul pentru munca productiva, pentru munca creatoare, pentru om”.
Farmacistul a fost si este creator si producator de medicamente. In juramantul profesional si in Codul Deontologic al farmacistilor este inscrisa indatorirea de a manifesta respect fata de oameni in suferinta, de a-i ajuta in vindecarea bolilor, chiar de la primele acte juridice deontologice ale farmacistilor, din secolele al XII-lea si al XIII-lea in Europa. Necesitatea interdisciplinaritatii se impune intr-un grad mai mare in procesul de pregatire a farmacistului pentru profesia sa, cu o puternica amprenta social-umana.

In calitate de cadru de predare a Istoriei farmaciei in invatamantul universitar, de trei ani, solocit studentilor la sfarsitul cursului sa raspunda la o intrebare: Cum a fost influentata personalitatea mea (a studentului) in urma audierii cursurilor de Istoria Farmaciei?

Reproducem cateva raspunsuri revelatoare privind influenta cursurilor de istoria farmaciei asupra personalitatii studentilor Facultatii de Farmacie din Bucuresti, anul III 2009/2010, precum si modelarea caracterului umanitar-stiintific al viitorilor farmacisti:

• “Istoria framaciei este o piesa foarte importanta in farmacie si o piesa mai importanta in cultura mea generala” (Aoun Lina).
• “O cale de descoperire a statutului de «farmacist» din vremurile de odinioara. Dulapurile ticsite de recipiente farmaceutice (din ceramica, portelan, lemn), balantele farmaceutice, documentele vechi sunt o adevarata poarta spre oficina medievala de altadata, oferind senzatia ca te poti intalni oricand cu un aristocrat iesind de acolo in graba sa ajunga acasa cu sticluta de «doftorii». Toate acele obiecte m-au luminat spiritual prin pasiunea si originalitatea pe care le cuprind…”(Apostol Adelina-Ana).
• “Existenta muzeelor farmaceutice o datoram iubitorilor profesiei de farmacist, si datorita cursurilor am cunoscut activitatea marilor farmacisti. Cursurile, ca si vizita la muzeu, mi-au deschis apetitul spre cunoasterea istoriei farmaciei… Din pacate, acest curs s-a desfasurat la sfarsitul tuturor cursurilor…dar, cu toata oboseala celor 8 ore, am aflat lucruri care mi-au imbogatit cultura generala” (Georgiana Candrea).
• “Istoria Farmaciei e, fara indoiala, o fantana vesnic nesecata pentru cei ce sunt arheologi din fire, pentru cei ce neincetat se intreaba, cerceteaza, au o curiozitate aparte si fac intotdeauna lucrurile deplin, privesc in ansamblu si nu incep cu varful piramidei, ci pun baze solide pentru a obtine realizari durabile. Istoria este una dintre cele doua scantei ce mi-au indreptat calea, prima ramanand chimia… Istoria Farmaciei mi-a aratat ce inseamna sa pui pasiune, munca, vointa si determinare in ceea ce faci… poti aduce pe lume lucruri nebanuit de importante. Poti salva sau ucide cu doar cateva miligrame, poti lumina sau poti intuneca privirea unui pacient cu marimea stiintei tale, iar noi, in calitate de «pacienti» ai Catedrei de Istoria Farmaciei, am fost luminati si salvati de cateva miligrame de istorie. Am invatat ca nu numai ce faci sau cum faci e important, ci si cat de bine, de profesionist si dedicat esti. Asadar, multumesc pentru lectia de viata, devotament, conduita si dedicare pe care am primit-o. Uneori, e o reala placere sa inveti. Multumesc!” (Chelaru Mihaela Ruxandra).
• “Este impresionant modul in care din niste lucruri simple s-a dezvoltat o stiinta atat de complexa. Cunoasterea evolutiei acestei profesii m-a facut sa inteleg rolul farmacistului si al farmaciei in societate. Pe baza informatiei acumulate voi incerca sa explic si altora ceea ce-l face pe farmacist deosebit printre celelalte cadre medicale. Ceea ce m-a atras cel mai mult au fost juramintele depuse si evolutia acestora. Cu toate ca gradul de dezvoltare era mult mai scazut, adevaratii medici si farmacisti au stiut sa respecte juramantul si sa faca tot ce le era in putere pentru a ajuta pe cei in suferinta. Acestia vor reprezenta un model pentru mine in viitoarea cariera de farmacist” (Chiriac Elena-Roxana).
• “A intarit legatura mea cu profesia de farmacist… sa cunosc arta vindecarii, sa inteleg ca medicina si farmacia sunt doua profesii surori in cadrul carora medicul si farmacistul pun sanatatea mai presus de orice. Am inteles, gratie Istoriei farmaciei, ca aspectele deontologice sunt definitorii in profesia de farmacist, ca imbogatirea permanenta a cunostintelor in materie profesionala trebuie sa fie o preocupare majora. Ma simt atras de orice publicatie care vorbeste despre istoricul profesiei de farmacist, de publicatii care evoca figuri de farmacisti romani si nu numai” (Dumitrascu Paul).
• “Abordarea acestui curs a insemnat descoperirea a ceea ce este de fapt farmacistul, in toata esenta sa. Este o persoana care cauta necontenit metode de ajutor pentru semeni si de a face din slujba sa o cale de acces intre medicamente si oameni, prin diverse mijloace (atat economice, cat si stiintifice). Vorbindu-ni-se despre alchimie, am redescoperit perioada in care a inceput sa imi placa cu adevarat chimia si in care eram pasionat de lumea Evului Mediu si a Renasterii, in care fenomenele chimice incepeau sa fie observate si explicate empiric, evidentiind intrebari pe care orice incepator in stiinta chimiei le are frecvent… Acest curs mi-a deschis ochii asupra a ceea ce a insemnat si a ceea ce inseamna farmacistul in diverse civilizatii, incluzand aici si civilizatia moderna. Am acum convingerea ca am gasit un punct de plecare in viitoarea mea profesie si ca am regasit motivatiile care m-au adus la aceasta facultate in primul rand” (Cojocaru Mihai).
• “Consider ca acest optional intitulat Istoria farmaciei a avut un rol foarte important printre celelalte materii ale noastre, deoarece ne-a adus informatii pentru cultura noastra generala, si mai ales de specialitate referitoare la dezvoltarea, aparitia si evolutia farmaciilor din intreaga lume si din tara, precum si despre norme si formalitati care au existat si exista astazi in farmacii. Ca viitori farmacisti, pe langa notiunile de specialitate pe care le invatam, este bine sa cunoastem si alte informatii, cum au fost cele prezentate in acest curs optional, care contribuie la formarea culturii noastre profesionale ca farmacisti si ca viitori intelectuali” (Coman Gabriel).
• “Istoria farmaciei este o disciplina care ne apropie de munca si staruinta prin care s-au pus bazele farmaciei, cunoasterea descoperirilor care s-au facut prin intelepciunea si daruirea oamenilor, a farmacistilor, care au reusit din nimic sa creeze tot si tot mai mult. Consider ca acest curs s-a tinut cu foarte multa daruire… Laboratorul, obiectele si mobilierul ne-au aratat evolutia farmaciei, dar si nostalgia pentru acele vremuri, mai simple, dar totodata cu o deosebita importanta din punct de vedere terapeutic… Consider ca acest curs mi-a adus un plus, atat ca viitor farmacist, cat si ca spiritualitate si cultura” (Ivascu Anca).

Bibliografie:
1.    Ana Carata – Istoria Farmaciei – Comparatii si schite de curs pentru studenti, Ed. Tipo, Tehnoplast, Bucuresti, 2010, 4, (204 p.);
2.    Elena Macavei – O exigenta a educatiei: Noul caracter social-uman – Forum, 1987, nr.10, p.29.

 Prof. Dr. Farm. Ana Carata,
Presedinte SRIF

Rezumat
Societatea Romana de Istoria Farmaciei (SRIF), in colaborare cu Decanatul Facultatii de Farmacie din Bucuresti, au derulat un Proiect generos, Premiu/Bursa de Excelenta, in memoria Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu (1914-2009), oferit de familie, pentru cea mai buna lucrare in domeniul istoriei farmaciei elaborata de un student din anul III de studii universitare.

Résumé
La Société Roumaine de l’Histoire de la Pharmacie (SRHP) ensemble avec la Direction de la Faculté de Pharmacie ont soutenu un Projet généreux Prix/Bourse de l’Excelence, au mémoire du Conférencier Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu (1914-2009). La Bourse a été offerte par la famille Farsirotu, pour le meilleur travail élaboré par un étudiant de III-ème année d’études universitaires.

Am anuntat acest eveniment in numarul 39 al acestei reviste. In prezent, avem deosebita placere sa informam cititorii revistei Galenus ca proiectul a fost dus la bun sfarsit. SRIF, reprezentata de presedintele executiv, in calitate de principal sustinator al proiectului, a fost si intermediarul transferului banilor (1000 euro), din Canada (unde locuiesc in prezent urmasii domnului conferentiar).

Marti, 05.10.2010, la deschiderea cursurilor anului IV, am inmanat acest premiu studentului Stanescu Lucian-Mihai. Regulamentul de concurs, acceptat de catre familia donatoare a premiului si de catre Comisia de evaluatori, a fost difuzat studentilor anului III universitar 2009-2010 (care au participat la curs, peste 50% din totalul de circa 300 de studenti in an), de la inceputul semestrului 6, cand este programata o ora de curs optional de Istoria farmaciei.
Conform regulamentului si unui barem de evaluare, in luna septembrie au fost analizate 4 lucrari depuse de 4 studenti. Prezentam in continuare titlurile lucrarilor concurente si hotararea Comisiei de evaluatori, din data de 04.10.2010.
• Apostol Andreea-Luminita, studenta DE TAIAT – Obiecte de mobilier farmaceutic in Muzeul National de Istoria Farmaciei. Sectia A – Colectia Facultatii de Farmacie din Bucuresti;
• Herda Luciana-Maria, studenta – Evolutia produselor farmaceutice in Tarile Romane, din Evul Mediu pana in epoca moderna si contemporana;
• Nicula Ruxandra, studenta – Amprenta timpului, amprenta plantelor asupra Universului farmaceutic regasita in cartea secolului XVI;
• Lucrarea premiata, cu titlul Vechile carti farmaceutice isi lasa redescoperite secretele…, a fost elaborata de catre studentul Stanescu Lucian-Mihai. Prin aceasta lucrare, avem la dispozitie materiale valoroase privind Materia medica in secolele al XV-lea si al XVI-lea in Europa. Din 4 carti (3 sunt intre primele farmacopei europene), publicate in perioada amintita, avem posibilitatea sa aflam care erau formele farmaceutice si tehnicile de preparare a lor, ingredientele folosite, in majoritate de origine vegetala, dar si unele de origine minerala sau animala. Prima carte reprezinta un manuscris din secolul al XIII-lea, publicat la 1481 la Colonia/Köln. Daca pana in prezent noi aveam informatii din literatura numai despre titlurile acestor carti, fara sa gasim o descriere fidela a cuprinsului lor, lucrarea aceasta va fi un material documentar valoros in biblioteca disciplinei.
Lucrarea este – de taiat Studentul a facut un studiu amplu, prezentat in 150 de pagini, avand toate partile componente ale unei lucrari de cercetare stiintifica.
Chiar din Introducere am observat un stil propriu de exprimare si formulare a frazelor, introducand si unele sintagme stilistice, metaforice: sa ne „plimbam” printre veacuri nestingheriti; cheia deschiderii barierei timpului…se numeste CARTE, monument al culturii;…simtim vuietul istoriei atunci cand intoarcem o veche pagina;…aceasta este cheia calatoriei in timp si alte expresii proprii, ceea ce ne „spune” ca studentului ii place sa citeasca si a citit ceva…literatura. De retinut este faptul ca studentul introduce copii ale paginilor de titlu si fragmente de text in original, pe care le traduce din limba latina. Mai mult, realizeaza compararea si interpretarea unor pasaje, folosindu-se de cunostintele acumulate in cei trei ani de studii pana in prezent.

Concluzii
Lucrare ampla, valoroasa ca material documentar, bogat ilustrata cu imagini in original si bine documentata.
Amploarea lucrarii, modul de prezentare si interpretare a unor texte scot in evidenta un mare volum de munca, dorinta de a reda cat mai mult posibil din materialul original, resurse energetice pentru cercetare stiintifica.
Cu perseverenta si continuitate, autorul acestei lucrari poate deveni un farmacoistoric remarcabil in viitor.

Hotararea nr. 1
Avand in vedere concluziile membrilor Comisiei de Evaluare si discutiile din data de 04.10.2010 asupra celor 4 lucrari, Comisia decide in unanimitate ca cea mai buna lucrare este Vechile carti farmaceutice isi lasa redescoperite secretele…, elaborata de studentul Stanescu Lucian-Mihai. In consecinta, i se inmaneaza Diploma si Premiul/Bursa de Excelenta „Conferentiar Doctor Farmacist Zisi St. Farsirotu”, in valoare de 1000 euro.
Comisia de Evaluare: Prof. Dr. Farm. Ana Carata, Prof. Dr. Farm. Ileana Chirita, Conf. Dr. Farm. Valentina Soroceanu, Conf. Dr. Farm. Lacramioara Popa, Fizician Vladimir Farsirotu.

Informatii oferite de Prof. Dr. Farm. Ana Carata, Presedinte SRIF

Premiul a fost oferit de catre Prof. Dr. Farm. Ana Carata, in prezenta Domnului Decan Prof. Dr. Farm. D. Lupuleasa si a Doamnei Prodecan Prof. Dr. Farm. Ileana Chirita (foto. Ionescu Aura-Elena).

“Ana Aslan a ramas in memoria posteritaţii ca o conştiinţa exemplara, care a indraznit sa viseze o umanitate activa şi sanatoasa şi sa spere ca viata isi poate afirma, victorioasa, drepturile impotriva batranetii si a mortii.” (Valentin Lipatti)

Vorbim despre Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, marea doamna a medicinei romanesti care a cucerit lumea, cu cea care i-a fost asistenta, Dr. Theodora Barbulescu-Poli, o doamna deosebita, care si-a deschis casa, mintea si inima pentru ca impreuna sa creionam cat mai fidel personalitatea fascinanta a Prof. Dr. Ana Aslan.

Ana Aslan – din copilarie, pana la functia de director al Institutului National de Gerontologie si Geriatrie


“Ana Aslan s-a nascut la Braila, mezina a familiei Margarit Aslan. Mama, Sofia Popovici, era descendenta unei vechi familii moldovene.

Tatal, Margarit Aslan, moare cand Ana avea numai 13 ani. Revolta fetitei de atunci, in fata neputintei de a-l ajuta, este germenele obstinatiei cu care mai tarziu si-a urmat vocatia de medic si gerontolog.



Gustul sau pentru cucerirea a ceea ce parea inexpugnabil se vadeste de timpuriu. La 16 ani voia sa devina pilot si, in pofida protestelor mamei sale, face gestul temerar de a zbura pe un aparat de zbor mic, alaturi de Andrei Popovici, cunoscut aviator.
La absolvirea liceului, Ana Aslan ia decizia de a deveni medic. In fata refuzului mamei, ea face greva foamei si in final, tanara de 18 ani se inscrie la Facultatea de Medicina din Bucuresti, la 13 octombrie 1915. Mai tarziu, la maturitate, afirma ca 13 este cifra care intotdeauna i-a adus noroc.



Studenta eminenta, in timpul primului razboi mondial este mobilizata la Iasi, intr-un spital din spatele frontului. Aici lucreaza alaturi de Prof. Toma Ionescu, un titan al chirurgiei, care a ramas un model pentru cea care facea primii pasi in medicina. Intoarsa la Bucuresti, in anul 1919, in anul III de medicina, se prezinta la concursul de externat si ramane alaturi de marele neurolog si «pionier al gerontologiei romanesti», Prof. Gheorghe Marinescu, cel care a facut primele studii despre imbatranirea celulei nervoase. Dupa ocuparea postului de medic intern in 1921 si absolvirea Facultatii de Medicina in anul 1922, este numita preparator in clinica condusa de Prof. Daniel Danielopolou. Timp de doi ani, lucreaza cu acesta la teza de doctorat cu titlul «Cercetari privind inervatia vasomotoare la om» si obtine apoi titlul de «Doctor in medicina».



Din 1924 si pana in 1947, Ana Aslan isi desfasoara activitatea didactica si spitaliceasca in cadrul spitalului Filantropia, urcand toate treptele carierei didactice. In anul 1949, devine seful sectiei de fiziologie de la Institutul de Endocrinologie din Bucuresti, condus de Prof. C.I. Parhon, parintele scolii romanesti de endocrinologie. Preocupat de problemele imbatranirii, acesta credea in intinerire si sustinea cu ardoare ca «viata nu este un drum cu un sens unic si ca intinerirea biologica este posibila».



Tarziu, in ultimii ani de viata, Ana Aslan, ajunsa celebra, spunea : « Prof. Danielopolou si Prof. Parhon au fost varfuri ale stiintei medicale. Eu nu i-am egalat si nici nu voi reusi sa o fac. M-au format si m-au ajutat mult. Fara ei nu as fi ceea ce sunt. Succesul celor mai tineri nu le trezea gelozia. Erau atat de mari incat in jurul lor era loc pentru toti ».



Odata cu infiintarea primului Institut de Geriatrie din lume, la Bucuresti, in anul 1952, este numita director al acestei institutii de cercetare si asistenta medicala. In anul 1964, Organizatia Mondiala a Sanatatii desemneaza Institutul de la Bucuresti ca « model » pentru institutele de profil. In anul 1974 Institutul de Geriatrie din Bucuresti devine Institutul National de Gerontologie si Geriatrie, denumire ce oglindea mai bine notorietatea mondiala la care aceasta institutie romaneasca ajunsese”.

Theodora Barbulescu Poli



Gerovital H3 – de la studiu la succes mondial

“Era in anul 1949, pe cand Ana Aslan era profesor de Clinica Medicala in cadrul Facultatii de Medicina din Timisoara. Totul a inceput cand unul dintre studenti a fost tintuit la pat mai multe saptamani, cauza fiind o criza de monoartroza gonococica. Ea insasi povestea «foloseam deja procaina, a carei actiune vasodilatatoare si de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisa de René Leriche, in afectiunile circulatiei periferice si in arterite. Posibilitatea de a o utiliza in afectiunile reumatice ma obseda de multa vreme. I-am cerut permisiunea tanarului si l-am administrat 10 cc solutie procaina de 1% in artera femurala. Dupa cateva minute, pacientul a putut indoi piciorul, iar dupa cateva zile a parasit spitalul».

Ana Aslan si-a continuat cercetarile intr-un azil de batrani ce apartinea Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale. Cercetarile comparative clinico-terapeutice efectuate pe loturi de pacienti tratati cu vitamina E, extract de tiroida, de splina, de placenta, drojdii si cu procaina 2% demonstreaza virtutile acesteia din urma. Rezultatele obtinute au fost comunicate la Academia Romana in anul 1950.

In mai 1951, Ana Aslan a inceput un studiu de lunga durata, pe un grup de 25 de pacienti, carora le administra procaina 2%, cu un pH cuprins intre 3 si 4. In timpul studiului, constata imbunatatirea semnificativa a starii generale: efecte antidepresive, imbunatirea memoriei si atentiei, imbunatatirea echilibrului psihic si neurovegetativ, diminuarea rigiditatii extrapiramidale si imbunatatirea echilibrului la bolnavii suferind de maladia Parkinson, imbunatatirea troficitatii unghiilor si a parului, cresterea si repigmentarea parului, cresterea tonusului muscular si a mobilitatii articulare, normalizarea tensiunii arteriale.



Dupa 3 ani de studiu, impreuna cu C.I. Parhon publica lucrarea «Novocaina, factor eutrofic si intineritor». Dupa o munca asidua, alaturi de farmacista Elena Polovrageanu, elaboreaza Gerovitalul H3, cu urmatoarea compozitie: procaina 2%, acid benzoic 0,12%, metabisulfit de potasiu 0,10%, fosfat disodic 0,01%, cu pH-ul intre 3 si 4. Indicativul H3 subliniaza actiunea de tip vitaminic a produsului. In opinia autoarei sale, Gerovitalul H3 este un medicament gerontologic datorita interventiei sale in mecanismele de imbatranire la nivel molecular si un medicament geriatric datorita actiunii asupra unor mecanisme comune bolilor cronice degenerative ale varstei a treia.



Prima iesire la rampa a Gerovitalului H3 are loc in anul 1956, la Karlsruhe, in cadrul Congresului Therapiewoche, cand Prof. Aslan prezinta metoda sa de tratament originala. Urmeaza Congresul European de Gerontologie de la Basel unde produsul este primit cu entuziasm. In urma omologarii sale in tara, in anul 1957, Gerovitalul H3 fiole este produs la scara industriala. In anul 1962 este omologata intreaga gama Gerovital H3: fiole, drajeuri, crema terapeutica, lotiune capilara.



In anul 1960, Prof. Aslan incepe experimentarea unui nou produs eutrofia, Aslavital, care este omologat in anul 1970, iar in anul 1978 elaboreaza «Aslavitalul de uz infantil».
Membru in Biroul Executiv al Asociatiei Internationale de Gerontologie, Ana Aslan infiinteaza in 1959 Societatea Romana de Gerontologie si Geriatrie, al carei presedinte a fost pana la moartea sa.



Scolii romanesti de gerontologie, al carei fondator si conducator a fost Prof. Ana Aslan, ii revin o serie de prioritati pe plan mondial:

- Infiintarea la 22 ianuarie 1952, la Bucuresti, a primului Institut de geriatrie din lume, institutie de asistenta medicala pentru varstnici si de cercetare stiintifica;

- Elaborarea medicatiei eutrofice pe baza de procaina, care si-a dovedit eficienta, atat in profilaxia imbatranirii, cat si in terapia starilor patologice ale varstei a treia. Gerovitalul H3 este cel mai longeviv medicament geriatric ale carui virtuti terapeutice sunt confirmate de scurgerea timpului;

- Elaborarea strategiei terapeutice ce prevede tratamentul cronic si discontinuu aplicat atat in profilaxia, cat si in terapia batranetii;

- Organizarea la nivel national a unei retele sanitare de profilaxie a imbatranirii pentru populatia peste 40-45 ani. Infiintarea unei retele de gerontoprofilaxie si asistenta geriatrica alcatuita din peste 200 de centre”.

Theodora Barbulescu Poli



Titluri si distinctii acordate Anei Aslan

Din peste o suta de titluri acordate Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, remarcam:

– Premiul si Medalia “Leon Bernard”, decernate de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru contributii exceptionale in domeniul medicinii sociale si geriatriei, 1982;

- Doctor Honoris Causa al Universitatii .Braganca Paulista”, Sao Paolo, Brazilia, 1973;

- Membru de onoare al Academiei Americane pentru Medicina Preventiva, SUA, 1978;

- Consilier al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 1963, 1965, 1976, 1977, 1978;

-Delegat national pentru problemele de Gerontologie, pe langa ONU, 1978;

- Membru al “Asociatiei Mondiale a Femeilor Medici”, 1963;.

- Presedinte al “Uniunii Mondiale de Medicina Profilactica si Higiena Sociala”,1969-1973;

- Vicepresedinte de onoare al “Solidaritatii umane”, Italia, 1971;

- Membru al Consiliului Mondial pentru Probleme de Urgenta, La Haye, Olanda, 1976;

- Membru fondator al “Confederatiei Societatilor de Gerontologie din tarile latine”, Valencia, Spania, 1977;

- Presedinte de Onoare al “Centrului European de cercetari medicale aplícate Ana Aslan”;

- Profesor de onoare al “Universitatii Feminine din Filipine”, 1979.

- Membru de onoare al “Societatii Medicale stiintifice Unionale a Gerontologilor si Geriatrilor”, URSS, 1982;

-”Meritto della Repubblica Italiana”, grad de comandor, Italia, 1969;

- “Medalia de aur”, decernata cu ocazia Mesei rotunde ce a avut loc la Ancona, Italia, 1969;

-”Medalia de aur Comemorativa”, Nicaragua, 1971;

-”Crucea de Merit”, clasa a1-a a Ordinului de Merit, Republica Federala Germana, 1971;

– Medalia .Augusto Pinaud”, a Crucii Rosii din Venezuela, 1972;

– “Cavaler al Noii Europe”, Premiul OSCAR, Italia, 1973;

-”Palmele Acadernice”, gradul de cavaler, Franta, 1974;

– Premiul lnternational “Eva”, Italia, 1974;

-”Cavaler al Ordinului de Malta”, Paris, Franta, 1974;

-”Mare ofiter al Ordinului Meritului”, Senegal, 1976;

-”Dama di Collare del Santo Graal”, Franta, 1978;

– Cetatean Strain de Onoare si Profesor Onorific de stiinte”, Manila, Filiplne, 1978 ;

-”Placheta de Onoare”, Manila, Filipine, 1982;

-”Placheta memoriala”, New Delhi, India, 1982;

– Premiul “Marie Curie” al Academiei Medicea, Italia, 1984;




Despre Ana Aslan

“Personalitatea Anei Aslan era un uluitor aliaj de inteligenta lucida, temeritate, perseverenta, feminitate si romantism. Iata cum o descrie Valentin Lipatti: ”Aceasta mare doamna era o aparitie delicata, fragila, la care te izbea privirea. Parea ca intreaga ei inteligenta era concentrata in ochii mari, verzi-caprui, alaturi de curiozitate, ironie, vointa de a trai si a munci”.
Iat-o confesandu-se: “Caut adevarul si urasc minciuna, pe care o consider ca cea mai grava insulta adusa demnitatii intelectuale a omului. Minciuna este infinit mai grava decat eroarea, caci este o eroare premeditata si acceptata ca atare.”



De o eleganta sobra, de mare rafinament, exigenta cu colaboratorii pe care si-i alegea cu mare grija, dar mai ales cu ea insasi, ingropase undeva adanc o dureroasa vulnerabilitate si nevoie de afectiune. Daruirea cu care si-a imbratisat profesiunea nu lasase loc intemeierii unei familii. Preferinta pentru muzica lui Grieg si Chopin ii trada sensibilitatea puternica.



Preferintele in literatura si arta erau cele care ii dezvaluiau adevarata natura, pe care o ascundea cu grija si pudoare: Balzac, Dostoievski si Marguerite Yourcenar cu ale sale « Memoires d’Hadrien”, poemul “La mort du loup” de Alfred de Vigny despre care spunea: ”este atat de aproape de sufletul meu.” Admira impresionistii si mai ales Masa Tacerii a lui Brancusi, pe care o considera «capodopera extraordinara, amestec de ratiune, simplitate si discretie».



Isi iubea tara si isi venera maestrii. Considera ingratitudinea un pacat de neiertat. Pentru Ana Aslan, convenientele sociale erau ridicate la rang de arta, pe care o practica cu o rafinata si afectuoasa virtuozitate ce oglindea infinitul sau respect pentru conditia umana. Astfel, aceasta doamna invitata la Casa Alba, prietena cu mari personalitati ale lumii si cu capete incoronate, trata cu aceeasi aleasa politete pe oricare dintre salariatii institutului ”.

Theodora Barbulescu Poli



Mari personalitati, pacienti ai Anei Aslan

Printre pacientii Prof. Ana Aslan regasim mari personalitati cum ar fi: Salvador Dali, Charlie Chaplin, Somerset Maugham, Pablo Neruda, Maresalul de Gaulle, Indira Ghandi, Marlene Dietrich, Lilian Gish, Claudia Cardinale, Jacqueline Kennedy, Aristotel Onasis, Maresalul Tito, Presedintele Sukharno si multi altii.

“Pana in anul 1972, cand sanatoriul Otopeni a fost trecut in dotarea institutului pentru a face fata afluxului de pacienti, fiecare coltisor al batranei cladiri din strada Caldarusani era valorificat pentru a putea gazdui avalansa de pacienti care veneau in Romania pentru a fi tratati in clinica Prof. Ana Aslan”, povesteste Theodora Barbulescu Poli.



In zilele noastre, cercetarea a intrat intr-un con de umbra.

“Dupa disparitia Anei Aslan, insitutul nu s-a mai bucurat de aceeasi atentie, activitatea de cercetare stiintifica suferind si ea din aceasta cauza. La noi in tara, cercetarea a intrat intr-un con de umbra, deoarece este un domeniu care cere costuri si investitii mari. Pentru a mentine o scoala de cercetare este nevoie de cadre tinere a caror formare este un proces indelungat si anevoios. In conditiile in care unitatile de cercetare se lupta cu lipsa de cadre de specialitate din cauza nefinantarii posturilor necesare, neajuns la care se adauga emigrarea tinerilor cu inalta calificare necesara acestui domeniu de varf, este aproape imposibil sa obtii performante.

O alta problema majora, care vizeaza direct Institutul de Gerontologie si Geriatrie Ana Aslan, este promovarea insuficienta a turismului medical, geriatric. Terapia originala Aslan a fost si, sunt convisa ca in continuare ar putea fi, sursa unor venituri mari pentru statul roman.

Theodora Barbulescu Poli



Despre varsta a treia
“Senectutea trebuie sa se apropie de idealul etic si moral: intelepciune, serenitate, intelegere a vietii si a semenilor.
Batranetea este o stare interioara care, in absenta unor afectiuni majore, intervine de cele mai multe ori odata cu inactivitatea, cu dezinsertia sociala.

Trebuie sa nu iesim din cotidian asteptand sa imbatranim. Sa avem activitati multiple si rezonante, sa intelegem tinerii, sa fim implicati in problemele prezentului, sa avem proiecte de viitor.

Eu raspund cu drag oricarei provocari. In ultimii ani, am invatat inca o limba straina – spaniola – redactez memoriile tatalui meu, a carui viata a traversat un secol atat de zbuciumat, calatoresc, cunosc oameni si civilizatii noi si, nu in ultimul rand, practic exercitiul fizic adecvat varstei mele. Consider ca respectul de sine si respectul pentru cei din jur iti impune grija pentru aspectul tau fizic. Asadar, activitatea, regimul alimentar corect si exercitiile fizice adecvate pot face minuni, chiar si la o persoana de varsta a treia.

In ceea ce priveste frumusetea, consider ca bogatia interioara este cea care confera frumusete. O privire inteligenta este frumoasa. Credinta iti ofera liniste.

Crezi, iti iubesti semenii, speri… si esti frumos!”

Theodora Barbulescu Poli

“Ana Aslan a ramas in memoria posteritaţii ca o conştiinţa exemplara, care a indraznit sa viseze o umanitate activa şi sanatoasa şi sa spere ca viata isi poate afirma, victorioasa, drepturile impotriva batranetii si a mortii.” (Valentin Lipatti)

Vorbim despre Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, marea doamna a medicinei romanesti care a cucerit lumea, cu cea care i-a fost asistenta, Dr. Theodora Barbulescu-Poli, o doamna deosebita, care si-a deschis casa, mintea si inima pentru ca impreuna sa creionam cat mai fidel personalitatea fascinanta a Prof. Dr. Ana Aslan.

Ana Aslan – din copilarie, pana la functia de director al Institutului National de Gerontologie si Geriatrie

“Ana Aslan s-a nascut la Braila, mezina a familiei Margarit Aslan. Mama, Sofia Popovici, era descendenta unei vechi familii moldovene.

Tatal, Margarit Aslan, moare cand Ana avea numai 13 ani. Revolta fetitei de atunci, in fata neputintei de a-l ajuta, este germenele obstinatiei cu care mai tarziu si-a urmat vocatia de medic si gerontolog.

Gustul sau pentru cucerirea a ceea ce parea inexpugnabil se vadeste de timpuriu. La 16 ani voia sa devina pilot si, in pofida protestelor mamei sale, face gestul temerar de a zbura pe un aparat de zbor mic, alaturi de Andrei Popovici, cunoscut aviator.
La absolvirea liceului, Ana Aslan ia decizia de a deveni medic. In fata refuzului mamei, ea face greva foamei si in final, tanara de 18 ani se inscrie la Facultatea de Medicina din Bucuresti, la 13 octombrie 1915. Mai tarziu, la maturitate, afirma ca 13 este cifra care intotdeauna i-a adus noroc.

Studenta eminenta, in timpul primului razboi mondial este mobilizata la Iasi, intr-un spital din spatele frontului. Aici lucreaza alaturi de Prof. Toma Ionescu, un titan al chirurgiei, care a ramas un model pentru cea care facea primii pasi in medicina. Intoarsa la Bucuresti, in anul 1919, in anul III de medicina, se prezinta la concursul de externat si ramane alaturi de marele neurolog si «pionier al gerontologiei romanesti», Prof. Gheorghe Marinescu, cel care a facut primele studii despre imbatranirea celulei nervoase. Dupa ocuparea postului de medic intern in 1921 si absolvirea Facultatii de Medicina in anul 1922, este numita preparator in clinica condusa de Prof. Daniel Danielopolou. Timp de doi ani, lucreaza cu acesta la teza de doctorat cu titlul «Cercetari privind inervatia vasomotoare la om» si obtine apoi titlul de «Doctor in medicina».

Din 1924 si pana in 1947, Ana Aslan isi desfasoara activitatea didactica si spitaliceasca in cadrul spitalului Filantropia, urcand toate treptele carierei didactice. In anul 1949, devine seful sectiei de fiziologie de la Institutul de Endocrinologie din Bucuresti, condus de Prof. C.I. Parhon, parintele scolii romanesti de endocrinologie. Preocupat de problemele imbatranirii, acesta credea in intinerire si sustinea cu ardoare ca «viata nu este un drum cu un sens unic si ca intinerirea biologica este posibila».

Tarziu, in ultimii ani de viata, Ana Aslan, ajunsa celebra, spunea : « Prof. Danielopolou si Prof. Parhon au fost varfuri ale stiintei medicale. Eu nu i-am egalat si nici nu voi reusi sa o fac. M-au format si m-au ajutat mult. Fara ei nu as fi ceea ce sunt. Succesul celor mai tineri nu le trezea gelozia. Erau atat de mari incat in jurul lor era loc pentru toti ».

Odata cu infiintarea primului Institut de Geriatrie din lume, la Bucuresti, in anul 1952, este numita director al acestei institutii de cercetare si asistenta medicala. In anul 1964, Organizatia Mondiala a Sanatatii desemneaza Institutul de la Bucuresti ca « model » pentru institutele de profil. In anul 1974 Institutul de Geriatrie din Bucuresti devine Institutul National de Gerontologie si Geriatrie, denumire ce oglindea mai bine notorietatea mondiala la care aceasta institutie romaneasca ajunsese”.

Theodora Barbulescu Poli

Gerovital H3 – de la studiu la succes mondial

“Era in anul 1949, pe cand Ana Aslan era profesor de Clinica Medicala in cadrul Facultatii de Medicina din Timisoara. Totul a inceput cand unul dintre studenti a fost tintuit la pat mai multe saptamani, cauza fiind o criza de monoartroza gonococica. Ea insasi povestea «foloseam deja procaina, a carei actiune vasodilatatoare si de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisa de René Leriche, in afectiunile circulatiei periferice si in arterite. Posibilitatea de a o utiliza in afectiunile reumatice ma obseda de multa vreme. I-am cerut permisiunea tanarului si l-am administrat 10 cc solutie procaina de 1% in artera femurala. Dupa cateva minute, pacientul a putut indoi piciorul, iar dupa cateva zile a parasit spitalul».

Ana Aslan si-a continuat cercetarile intr-un azil de batrani ce apartinea Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale. Cercetarile comparative clinico-terapeutice efectuate pe loturi de pacienti tratati cu vitamina E, extract de tiroida, de splina, de placenta, drojdii si cu procaina 2% demonstreaza virtutile acesteia din urma. Rezultatele obtinute au fost comunicate la Academia Romana in anul 1950.

In mai 1951, Ana Aslan a inceput un studiu de lunga durata, pe un grup de 25 de pacienti, carora le administra procaina 2%, cu un pH cuprins intre 3 si 4. In timpul studiului, constata imbunatatirea semnificativa a starii generale: efecte antidepresive, imbunatirea memoriei si atentiei, imbunatatirea echilibrului psihic si neurovegetativ, diminuarea rigiditatii extrapiramidale si imbunatatirea echilibrului la bolnavii suferind de maladia Parkinson, imbunatatirea troficitatii unghiilor si a parului, cresterea si repigmentarea parului, cresterea tonusului muscular si a mobilitatii articulare, normalizarea tensiunii arteriale.

Dupa 3 ani de studiu, impreuna cu C.I. Parhon publica lucrarea «Novocaina, factor eutrofic si intineritor». Dupa o munca asidua, alaturi de farmacista Elena Polovrageanu, elaboreaza Gerovitalul H3, cu urmatoarea compozitie: procaina 2%, acid benzoic 0,12%, metabisulfit de potasiu 0,10%, fosfat disodic 0,01%, cu pH-ul intre 3 si 4. Indicativul H3 subliniaza actiunea de tip vitaminic a produsului. In opinia autoarei sale, Gerovitalul H3 este un medicament gerontologic datorita interventiei sale in mecanismele de imbatranire la nivel molecular si un medicament geriatric datorita actiunii asupra unor mecanisme comune bolilor cronice degenerative ale varstei a treia.

Prima iesire la rampa a Gerovitalului H3 are loc in anul 1956, la Karlsruhe, in cadrul Congresului Therapiewoche, cand Prof. Aslan prezinta metoda sa de tratament originala. Urmeaza Congresul European de Gerontologie de la Basel unde produsul este primit cu entuziasm. In urma omologarii sale in tara, in anul 1957, Gerovitalul H3 fiole este produs la scara industriala. In anul 1962 este omologata intreaga gama Gerovital H3: fiole, drajeuri, crema terapeutica, lotiune capilara.

In anul 1960, Prof. Aslan incepe experimentarea unui nou produs eutrofia, Aslavital, care este omologat in anul 1970, iar in anul 1978 elaboreaza «Aslavitalul de uz infantil».
Membru in Biroul Executiv al Asociatiei Internationale de Gerontologie, Ana Aslan infiinteaza in 1959 Societatea Romana de Gerontologie si Geriatrie, al carei presedinte a fost pana la moartea sa.

Scolii romanesti de gerontologie, al carei fondator si conducator a fost Prof. Ana Aslan, ii revin o serie de prioritati pe plan mondial:

- Infiintarea la 22 ianuarie 1952, la Bucuresti, a primului Institut de geriatrie din lume, institutie de asistenta medicala pentru varstnici si de cercetare stiintifica;

- Elaborarea medicatiei eutrofice pe baza de procaina, care si-a dovedit eficienta, atat in profilaxia imbatranirii, cat si in terapia starilor patologice ale varstei a treia. Gerovitalul H3 este cel mai longeviv medicament geriatric ale carui virtuti terapeutice sunt confirmate de scurgerea timpului;

- Elaborarea strategiei terapeutice ce prevede tratamentul cronic si discontinuu aplicat atat in profilaxia, cat si in terapia batranetii;

- Organizarea la nivel national a unei retele sanitare de profilaxie a imbatranirii pentru populatia peste 40-45 ani. Infiintarea unei retele de gerontoprofilaxie si asistenta geriatrica alcatuita din peste 200 de centre”.

Theodora Barbulescu Poli

Titluri si distinctii acordate Anei Aslan

Din peste o suta de titluri acordate Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, remarcam:

– Premiul si Medalia “Leon Bernard”, decernate de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru contributii exceptionale in domeniul medicinii sociale si geriatriei, 1982;

- Doctor Honoris Causa al Universitatii .Braganca Paulista”, Sao Paolo, Brazilia, 1973;

- Membru de onoare al Academiei Americane pentru Medicina Preventiva, SUA, 1978;

- Consilier al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 1963, 1965, 1976, 1977, 1978;

-Delegat national pentru problemele de Gerontologie, pe langa ONU, 1978;

- Membru al “Asociatiei Mondiale a Femeilor Medici”, 1963;.

- Presedinte al “Uniunii Mondiale de Medicina Profilactica si Higiena Sociala”,1969-1973;

- Vicepresedinte de onoare al “Solidaritatii umane”, Italia, 1971;

- Membru al Consiliului Mondial pentru Probleme de Urgenta, La Haye, Olanda, 1976;

- Membru fondator al “Confederatiei Societatilor de Gerontologie din tarile latine”, Valencia, Spania, 1977;

- Presedinte de Onoare al “Centrului European de cercetari medicale aplícate Ana Aslan”;

- Profesor de onoare al “Universitatii Feminine din Filipine”, 1979.

- Membru de onoare al “Societatii Medicale stiintifice Unionale a Gerontologilor si Geriatrilor”, URSS, 1982;

-”Meritto della Repubblica Italiana”, grad de comandor, Italia, 1969;

- “Medalia de aur”, decernata cu ocazia Mesei rotunde ce a avut loc la Ancona, Italia, 1969;

-”Medalia de aur Comemorativa”, Nicaragua, 1971;

-”Crucea de Merit”, clasa a1-a a Ordinului de Merit, Republica Federala Germana, 1971;

- Medalia .Augusto Pinaud”, a Crucii Rosii din Venezuela, 1972;

- “Cavaler al Noii Europe”, Premiul OSCAR, Italia, 1973;

-”Palmele Acadernice”, gradul de cavaler, Franta, 1974;

- Premiul lnternational “Eva”, Italia, 1974;

-”Cavaler al Ordinului de Malta”, Paris, Franta, 1974;

-”Mare ofiter al Ordinului Meritului”, Senegal, 1976;

-”Dama di Collare del Santo Graal”, Franta, 1978;

- Cetatean Strain de Onoare si Profesor Onorific de stiinte”, Manila, Filiplne, 1978 ;

-”Placheta de Onoare”, Manila, Filipine, 1982;

-”Placheta memoriala”, New Delhi, India, 1982;

- Premiul “Marie Curie” al Academiei Medicea, Italia, 1984;

Despre Ana Aslan

“Personalitatea Anei Aslan era un uluitor aliaj de inteligenta lucida, temeritate, perseverenta, feminitate si romantism. Iata cum o descrie Valentin Lipatti: ”Aceasta mare doamna era o aparitie delicata, fragila, la care te izbea privirea. Parea ca intreaga ei inteligenta era concentrata in ochii mari, verzi-caprui, alaturi de curiozitate, ironie, vointa de a trai si a munci”.
Iat-o confesandu-se: “Caut adevarul si urasc minciuna, pe care o consider ca cea mai grava insulta adusa demnitatii intelectuale a omului. Minciuna este infinit mai grava decat eroarea, caci este o eroare premeditata si acceptata ca atare.”

De o eleganta sobra, de mare rafinament, exigenta cu colaboratorii pe care si-i alegea cu mare grija, dar mai ales cu ea insasi, ingropase undeva adanc o dureroasa vulnerabilitate si nevoie de afectiune. Daruirea cu care si-a imbratisat profesiunea nu lasase loc intemeierii unei familii. Preferinta pentru muzica lui Grieg si Chopin ii trada sensibilitatea puternica.

Preferintele in literatura si arta erau cele care ii dezvaluiau adevarata natura, pe care o ascundea cu grija si pudoare: Balzac, Dostoievski si Marguerite Yourcenar cu ale sale « Memoires d’Hadrien”, poemul “La mort du loup” de Alfred de Vigny despre care spunea: ”este atat de aproape de sufletul meu.” Admira impresionistii si mai ales Masa Tacerii a lui Brancusi, pe care o considera «capodopera extraordinara, amestec de ratiune, simplitate si discretie».

Isi iubea tara si isi venera maestrii. Considera ingratitudinea un pacat de neiertat. Pentru Ana Aslan, convenientele sociale erau ridicate la rang de arta, pe care o practica cu o rafinata si afectuoasa virtuozitate ce oglindea infinitul sau respect pentru conditia umana. Astfel, aceasta doamna invitata la Casa Alba, prietena cu mari personalitati ale lumii si cu capete incoronate, trata cu aceeasi aleasa politete pe oricare dintre salariatii institutului ”.

Theodora Barbulescu Poli

Mari personalitati, pacienti ai Anei Aslan

Printre pacientii Prof. Ana Aslan regasim mari personalitati cum ar fi: Salvador Dali, Charlie Chaplin, Somerset Maugham, Pablo Neruda, Maresalul de Gaulle, Indira Ghandi, Marlene Dietrich, Lilian Gish, Claudia Cardinale, Jacqueline Kennedy, Aristotel Onasis, Maresalul Tito, Presedintele Sukharno si multi altii.

“Pana in anul 1972, cand sanatoriul Otopeni a fost trecut in dotarea institutului pentru a face fata afluxului de pacienti, fiecare coltisor al batranei cladiri din strada Caldarusani era valorificat pentru a putea gazdui avalansa de pacienti care veneau in Romania pentru a fi tratati in clinica Prof. Ana Aslan”, povesteste Theodora Barbulescu Poli.

In zilele noastre, cercetarea a intrat intr-un con de umbra.

“Dupa disparitia Anei Aslan, insitutul nu s-a mai bucurat de aceeasi atentie, activitatea de cercetare stiintifica suferind si ea din aceasta cauza. La noi in tara, cercetarea a intrat intr-un con de umbra, deoarece este un domeniu care cere costuri si investitii mari. Pentru a mentine o scoala de cercetare este nevoie de cadre tinere a caror formare este un proces indelungat si anevoios. In conditiile in care unitatile de cercetare se lupta cu lipsa de cadre de specialitate din cauza nefinantarii posturilor necesare, neajuns la care se adauga emigrarea tinerilor cu inalta calificare necesara acestui domeniu de varf, este aproape imposibil sa obtii performante.

O alta problema majora, care vizeaza direct Institutul de Gerontologie si Geriatrie Ana Aslan, este promovarea insuficienta a turismului medical, geriatric. Terapia originala Aslan a fost si, sunt convisa ca in continuare ar putea fi, sursa unor venituri mari pentru statul roman.

Theodora Barbulescu Poli

Despre varsta a treia
“Senectutea trebuie sa se apropie de idealul etic si moral: intelepciune, serenitate, intelegere a vietii si a semenilor.
Batranetea este o stare interioara care, in absenta unor afectiuni majore, intervine de cele mai multe ori odata cu inactivitatea, cu dezinsertia sociala.

Trebuie sa nu iesim din cotidian asteptand sa imbatranim. Sa avem activitati multiple si rezonante, sa intelegem tinerii, sa fim implicati in problemele prezentului, sa avem proiecte de viitor.

Eu raspund cu drag oricarei provocari. In ultimii ani, am invatat inca o limba straina – spaniola – redactez memoriile tatalui meu, a carui viata a traversat un secol atat de zbuciumat, calatoresc, cunosc oameni si civilizatii noi si, nu in ultimul rand, practic exercitiul fizic adecvat varstei mele. Consider ca respectul de sine si respectul pentru cei din jur iti impune grija pentru aspectul tau fizic. Asadar, activitatea, regimul alimentar corect si exercitiile fizice adecvate pot face minuni, chiar si la o persoana de varsta a treia.

In ceea ce priveste frumusetea, consider ca bogatia interioara este cea care confera frumusete. O privire inteligenta este frumoasa. Credinta iti ofera liniste.

Crezi, iti iubesti semenii, speri… si esti frumos!”

Theodora Barbulescu Poli

Nota II – Cartea Farmaceutica de Istoria Farmaciei- din trecut spre viitor

Tereza BUDAU[1], Ana CARATA[2]

Rezumat

In numarul precedent al acestei reviste, am publicat un articol cu privire la Albume existente in Biblioteca de Istoria Farmaciei, Colectia „Conf. Dr. Farm. Zisi St. FARSIROTU” [1]. Continuam prezentarea unor publicatii noi, inregistrate in inventar, ca valori de patrimoniu farmaceutic istoric. Dintre acestea mentionam in primul rand  „Farmaciile Orasului Bacau-Istorie si contemporaneitate”, dat fiind evenimentul deosebit ce a avut loc la Bacau, in ziua de 30 Noiembrie 2013. Despre acest eveniment si autoarea lucrarii, Maria Pascu, vorbeste in cuvinte bine alese, farmacist Tereza Budau, la punctul 1 „Eveniment editorial in lumea farmaceutica bacauana”.

In partea a doua, prezentam mai intai Portretul unui chimico-farmaco-istoric oradean si titluri ale operelor sale, Ing. Chimist Alexandru Pop (Oradea). Lucrarea se incheie cu imagini ale paginilor de titlu ale catorva publicatii recent inregistrate in biblioteca de Istoria Farmaciei (carti, reviste), in limba franceza si romana.

Résumé
VALEURS DE PATRIMOINE PHARMACEUTIQUES HISTORIQUE DANS LA COLLECTION DE L’HISTOIRE DE LA PHARMACIE „Maitre de Conférence. Dr.Ph. ZISI ST. FARSIROTU”. NOTE II – LIVRE DE L’ HISTOIRE DE LA PHARMACIE – DU PASSE AU FUTUR

Dans le précédent numéro de cette revue, nous avons publié un article sur les albums existants dans notre bibliothèque de l’histoire de la pharmacie [1]. Cette Note a comme sujet des nouvelles publications enregistrées dans l’inventaire, des valeurs de patrimoine historique pharmaceutique. Parmi ceux-ci, de premier rang est l’œuvre intitulé  „Les Pharmacies de la ville Bacau – Histoire et Présent”, conforme l’événement spécial tenus à Bacau, le 30 Novembre 2013. A propos de cet événement et l’ auteur de l’œuvre , Maria Pascu, on parle par mots bien choisis, la pharmacienne Teresa Budau, au paragraphe avec le titre ” „1. Evénement éditorial dans le Monde pharmaceutique de Bacau”.

Dans la deuxième partie, nous présentons le portrait d’un chercheur scientifique dans l’histoire de la chimie et l’histoire de la pharmacie de Oradea et titres de ses œuvres, l’Ingénieur Chimiste Alexandru Pop. Le dernière parte du cet article présente des images (des pages de titre) des quelques publications récentes enregistrée dans la notre bibliothèque de l’histoire de la pharmacie (livres, revues), en français et en roumain.

1. Eveniment editorial in lumea farmaceutica bacauana

Este o mare bucurie si onoare pentru noi, cei prezenti azi, aici, la acest gen de actiune. „Recidivanta, recidiva pozitiva a autoarei”, colega noastra, farmacist primar Maria PASCU lanseaza cele doua carti: „Farmaciile Orasului Bacau-Istorie si contemporaneitate” si „Retete magistrale cu incompatibilitati farmaceutice-tehnici de rezolvare”, editia a II-a .

Ne prezinta pe de o parte o sinteza a trecutului urbei locale, prin descrieri documentate, ilustratii, comentarii si pe de alta parte, in cartea a doua, ne determina la o meditatie a trecutului in profesia de farmacist, transpus in conditii actuale, care sa duca la reconsiderarea colaborarii tuturor profesionistilor, implicati direct sau indirect in reinvierea activitatii de receptura, a prepararii medicamentului prescris, individualizat, pe afectiunea bolnavului.

AUTOAREA nu si-a considerat bucuria deplina, satisfactia muncii implinite, daca nu o impartasea cu noi azi, cu alte generatii succesoare, prin reprezentatii din sala, cu alte autoritati, personalitati: medici, profesori, istorici, pe care noi, cei din breasla cu respect si prietenie ii salutam! De pretuit si mai mult, este faptul ca AUTOAREA, prin continutul documentat reda argumentat rolul unor cariere de profesionisti, ilustri farmacisti inaintasi din urbea noastra; pe multi i-am cunoscut. Majoritatea dintre noi, ne-am format, educat, practic in preajma lor, prin disponibilitatea domniilor lor catre noi, prin maniere colegiale, atitudini mai rar intalnite astazi.

Purtam dragostea, pretuirea si recunostinta pentru cei care, cu demnitate au tinut si mai tin- cei drept, printr-un numar tot mai putin existent astazi- aceasta profesie la rang de stiinta, prin implementarea practica a Juramantului depus la terminarea studiilor farmaceutice.

AUTOAREA, colega Maria PASCU, ne ofera printr-o descriere densa, in cifre, fapte cu semnificatii, intr-o inspirata cascada, ilustrata cu numeroase imagini alb-negru sau color, instantanee ale aspectelor vietii farmaceutice, metodelor de lucru, ale colaborarii intre profesionistii de altadata. O parte dintre cei care am lucrat in epoca socialista suntem si acum prezenti in reteaua farmaceutica si lucram in conditiile specifice etapei actuale.

Fara a nega, recunoscand evolutii pozitive in epoca prezenta, sub multe aspecte, in domeniul farmaceutic, evident asistam vizibil de ceva vreme, pe fondul unei legislatii voit relaxate, din pacate, la mari transformari in farmacia comunitara, transformari care tind si chiar reusesc sa modifice nedorit, pana si perceptia unor categorii de pacienti asupra rolului farmacistului, a importantei acestuia in cadrul sistemului sanitar, a comunitatii din care face parte.

Daca ar fi sa concluzionam, REUSITA SUCCESULUI de azi si a intregii cariere de pana acum, a colegei noastre, Maria PASCU, ce as putea spune?

Personal declin, semnez si argumentez in baza comunicarii pe linie de verificare, inspectare autorizata a activitatii desfasurata ca preparator in receptura Farmaciei nr. 1 Bacau, in Laboratorul de preparate farmaceutice al Societatii Ropharma, sucursala Bacau:

- acest succes a fost posibil doar prin utilizarea unei RETETE PROPRII cu INGREDIENTE PROPRII, alese, dozate corespunzator, pentru a evita toate incompatibilitatile farmaceutice;

-o cariera presarata cu multa pasiune, daruire, condimentata cu dorinta si studiu individual, atribut acumulat de la Renumitii Dascali ai Facultatii absolvite (Iasi), pe care toti cei de fata ii veneram, ii comemoram cu piosenie, pentru ca i-am cunoscut si adesea parca sunt printre noi !

Colega noastra, la toate acestea a mai adaugat vointa proprie, sarguinta, interesul si studiul individual, deopotriva cu actualizarea si informarea asupra noutatilor din domeniu, colaborarea cu specialisti si din alte domenii. „Ingredientele” au fost amestecate, triturate, omogenizate, suspectate, urmarite ca efect, permanent, ani de zile. Calitatea muncii este justificata si dovedita prin subiectul, tematica si participantii de astazi. Ii multumim, dorindu-I sanatate si multe asemenea „recidive”, asa cum a debutat!

Cu multa apreciere instutitionala, colegiala pentru calitatea exercitarii acestei nobile profesii, (Farm. primar, Tereza BUDAU (Inspector ANMDEM-UTI, 30 Noiembrie 2013, Bacau)

*

*     *

Evenimentul a fost mentionat in Programul stiintific la Sectia Bucuresti a Societatii Romane de Istoria Farmaciei (SRIF), in data de 14 Decembrie 2013.

SOCIETATEA ROMANA DE ISTORIA FARMACIEI

Str. Traian Vuia nr. 6, Bucuresti, Cod Postal 020956

Tel-Fax: +4-021-3114857     Cod Fiscal 4879566

e-mail: farma_SRIF@yahoo.com website: www.srif.eu

SESIUNE STIINTIFICA TRIMESTRIALA (trimestrul IV, 2013), SECTIA BUCURESTI A SRIF

INVITATIE – PROGRAM

Comitetul Sectiei Bucuresti va invita sa participati la sedinta trimestriala, care va avea loc sambata, 14 decembrie 2013, la Facultatea de Farmacie, Str. Traian Vuia nr. 6, Sala Lazarescu (parter, cladirea Facultatii de Geologie), incepand de la orele 10,00 cu urmatorul program:

I. COMEMORARI 2013

I.1. Lector univ. Col. Dr. Farm. C Iugulescu (1924-2006)- 7 ani de la deces – Prezinta: Prof. Dr. Ana CARATA;

2. “Dictionar biografic de farmacisti romani”, Vasile I Lipan – Prezinta Farmacist primar, Laura COSTANDACHE;

I.2. Dr. Farm. Emil Gheorghiu (1922-1983)-Doctor in Istoria Farmaciei, 30 ani de la deces – Prezinta: Farmacist primar, Maria-Gabriela SULIMAN;

II. RECENZIE: Prof. Ioan Cantacuzino – personalitate de exceptie in constiinta poporului roman, 150 de ani de la nastere, Coordonatori: Prof. dr. C-tin Ciufecu, Prof. dr. Marian Negut, Ed. Total Publishing, Bucuresti, 2013 – Prezinta: Prof. Ist. Farm. Sc. Postliceala, Antoaneta LUCASCIUC;
III. INFORMATII stiintifice si organizatorice:

- Muzeul virtual de Istoria Farmaciei – Prezinta: Prof. Dr. Farm. Adrian Andries (Organizator Muzeu National de Istoria Farmaciei); Farmacist primar, Laura Costandache,

- Publicatii farmaceutice, Lansare carti, Autor Maria PASCU (Bacau, 30 Noiembrie 2013)

- Manifestari stiintifice de Istoria farmaciei si Istoria medicinei in 2014.

Presedinte Sectia Bucuresti, Farm. Primar Maria-Gabriela SULIMAN

Secretar, Farm. drd.Lucian-Mihai STANESCU

Reproducem Invitatia, opinia noastra despre autoare, (mentionata deja pe coperta 4) si mesajul trimis on-line in ziua lansarii.

„Nu intamplator, astazi ni se prezinta D-mna Farmacist primar Maria Pascu, autor de carte, iubitor de istoria farmaciei, preocupat de trecutul profesiei sale. In ultimele trei decenii a colectionat carti si obiecte scoase din uz in farmacie, precum si documente, valori de patrimoniu farmaceutic istoric, vestigii ale practicii farmaceutice in zona natala. Grija pentru conservarea si punerea in valoarea lor istorica, a determinat-o sa doneze carti si obiecte (borcane, sticle, balante, set de site farmaceutice), Muzeului de Istoria Farmaciei din Bucuresti. Imagini si listele obiectelor donate, sunt pe copertele si in interiorul cartii. Pentru aceasta valoroasa donatie, Adunarea generala a Societatii Romane de Istoria Farmaciei din luna Martie 2011, la propunerea Presedintelui, a votat in unanimitate, acordarea titlului de Membru onorific al SRIF”.

Bucuresti, 30 Noiembrie 2013, Doamnei farmacist Maria PASCU (Bacau),

Maria, Ultima zi a lunii Noiembrie, este friguroasa in atmosfera, dar cu bucurie si emotii in suflet pentru tine. Mai multe motive ne impiedica sa fim alaturi pentru acest eveniment deosebit din viata ta, lansare publica a doua carti, Farmaciile Orasului Bacau – Istorie si contemporaneitate; Retete magistrale cu incompatibilitati farmaceutice – tehnici de rezolvare, editia a II-a. Prin intermediul acestor tehnologii moderne, pot sa-ti adresez acum, in ultimul moment, cateva cuvinte:

Felicitari pentru tot ce ai realizat in paralel cu activitatea si obligatiile profesionale!

Sa te bucuri in continuare de Sanatate deplina! Multe Bucurii si Noroc, alaturi de prieteni si toti cei dragi tie!  (Prof. Dr. Farm. Ana Carata)

Autoarea a oferit gratuit cartea cu dedicatie, Bibliotecilor de istoria Farmaciei, la Bucuresti, Craiova si Iasi, precum si unor anumite persoane/personlitati.

2. Portretul unui chimico-farmaco-istoric oradean, Ing. Chimist Alexandru Pop si opere ale sale

La implinirea varstei de 74 ani, omagiem personalitatea unui inginer chimist, preocupat de istoria profesiei sale si a unei stiinte, am putea spune „sora”, farmacia.

S-a nascut la data de 22 ianuarie 1940 in Cluj-Napoca. Parinti: Tatal, Alexandru Pop- jurist, Mama, functionara, Maria Pop. Sotia, Elisabeta Ardelean, profesor, critic de teatru; doi fii si trei nepoti. In perioada 1940-1945, familia a locuit la Beius, iar din 1945 s-a stabilit la Oradea, unde se afla si astazi. A urmat scoala elementara si Liceul (astazi Colegiul „Emanoil Gojdu”) la Oradea, in anii 1946-1956. Este absolvent al Institutului Politehnic din Timisoara, Facultatea de Chimie Industriala, in anul 1962.

Ca inginer chimist a efectuat un an de stagiatura la Uzinele Chimice Rasnov (Judetul Brasov) si la Combinatul Chimic Craiova. Din 1963 pana in 1976, a ocupat diferite functii la Intreprinderea Chimica „Sinteza” din Oradea; -sef de laborator la S.C. „Olimpia”, din 1976 pana la pensionare in 1997.

Preocupari stiintifice. Citam din C.V. : „Din anii studentiei am avut preocupari legate de istoria si filozofia stiintei (in special a chimiei), debutand abia in 1985 in Anuarul CRISIA al Muzeului Tarii Crisurilor din Oradea, cu studiul Elemente ale nomenclaturii lui Lavoisier in Transilvania, la inceputul secolului al XIX-les”. Publicarea de articole a continuat, dupa cum ne dovedeste Anuarul CRISIA din 1999-2000, donat de catre autor bibliotecii noastre (numere de identificare 103-104): 103. Muzeul Tarii Crisurilor CRISIA  XXIX – Extras, Oradea, 1999, 33 pag, 104.  Muzeul Tarii Crisurilor CRISIA  XXX – Extras, Oradea, 2000,  6 pag . In prelungirea marginii copertei 4 (imaginea alaturata), este un C.V. concentrat, care ne dezvaluie activitatea prestigioasa a D-lui Ing. Ch. Al Pop, in istoria chimiei si farmaciei, istoria orasului Oradea, filozofia stiintei, diploma si medalia pentru recunoasterea meritelor stiintifice. Publicatii (carti).  Incepand cu anul 1987, a publicat mai multe carti si doua albume, ale caror titluri le redam mai jos: Spre chimia moderna, Bucuresti, 1987 (in colaborare cu A.S. Banciu), Patru eseuri de introducere in nomism, Oradea, 1992, Libellus Nomisticus, Oradea, 1997, 97 p., Alchimia, Oradea 1998, Fundamentele alchimiei, Cluj, 2002, 343 p., Tabula Smaragdina, Arad 2002, 59 p., Teoria Flogistonului, Arad 2003, 76 p., Vechi vase farmaceutice oradene (Mic Album), Arad 2003, veche farmacie oradeana: RODIA, (Mic Album), Arad 2005. Dictionar de alchimie ilustrat, Pitesti 2006, 210 p., ORA ET LABORA-Scurta incursiune in universul laboratorului alchimic”, Oradea, 2012. Este membru de Onoare al Societatii Romane de Istoria Farmaciei (SRIF), din anul 2000 si posesor al Medaliei „Profesor Dr. Alexandru Ionescu-Matiu, clasa a II-a (Argint), conferita de presedintele SRIF cu prilejul aniversarii a 20 de ani de la infiintarea societatii (1991-2011). Aprecierea si recunoasterea meritelor sale stiintifice se reflecta in Medalia si Diplomele primite: -          Diploma de Excelenta (2008)

Concluzii

Biblioteca de Istoria Farmaciei, Colectia „Conf. Dr. Farm. Zisi St. FARSIROTU” de la Facultatea de Farmacie din Bucuresti, se imbogateste continuu, ajungand in prezent la circa 1000 titluri. Poate sa fie apreciat ca foarte mic acest numar, dar trebuie sa tinem seama de faptul ca este vorba de Biblioteca unei Discipline, Colectia fiind infiintata in anii ^*60 in acest spatiu.

Am selectat cateva titluri semnificative din inventarul Bibliotecii Disciplinei de Istoria Farmaciei. Spatiul nu ne permite sa prezentam decat o foarte mica parte din acest patrimoniu de istoria farmaciei si istoria medicinii. Alte titluri inregistrate in biblioteca le vom prezenta intr-o alta nota.

Bibliografie

1. Andreea DOGARU, Adriana-Elena TAEREL, Emilia STANCU, Ana CARATA – Valori de patrimoniu farmaceutic istoric in Colectia de Istoria Farmaciei „Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu”. Sectiunea Albume. Nota I- Evenimente din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si din present – Galenus nr. 74, Noiembrie, 2013, p. 72-74;
2. xxx-Inventarul –Biblioteca Istoria Farmaciei, Fac. Farm. Bucuresti, 2014.

Farm. Primar Maria Soporean, Dr. Biolog Iuliana Crisan, Prof. Dr. Ana Carata,
(Societatea Romana de Istoria Farmaciei – Bucuresti)

REZUMAT
Desi nu este un istoriograf de profesie, Pompei Gh. Samarian (1879-1942), detine o pozitie  importanta in istoriografia medicala si farmaceutica romaneasca.

Originar dintr-un mic oras de provincie, prin vointa si tenacitate a reusit sa invinga izolarea si sa scoata la lumina inegalabile file din trecutul farmaceutic romanesc.

Lucrarea sa „Medicina si Farmacia in trecutul Romanesc”, a fost premiata in 1935 de catre Academia Romana

Aceasta lucrare se bazeaza in principal pe documente si fapte de o mai mare valoare, care ne sunt dezvaluite cu exactitate, nu pe implicarea emotionala a autorului. Se compune din trei volume: vol. I (se refera la perioada 1382-1775); vol. II (1775-1834), vol. III (servicii de asistenta medicala publica in Romania, din trecut pana in1834).

ABSTRACT

Although not a historiographer by profession, Dr. Samarian holds a leading position in the Romanian medical and pharmaceutical historiography. Originally from a little town in the province, though will and tenacity he succeed in gaining control over the isolation and rebelling remarkable discoveries in the field of “pharmaceutical art”.

This work is essentially based upon documents and facts of greater value which are a accurately disclosed, not backing the author’s emotional implication. His work “Medicine and Pharmacy in Romania’s past” was granted an award in 1935 by the Romanian Academy. It consists of three volumes: vol. I (1382-1775); vol. II (1775-1834); vol. III (Public Medical Assistance services in Romania’s past until 1834).

INTRODUCERE

Lucrarea noastra cu titlul „Pompei Gh. Samarian si Istoria Farmaciei din Moldova”, este o scurta prezentare dupa „Medicina si Farmacia in trecutul Romanesc”, volumul II  publicata de Dr. Pompei Gh. Samarian in anul 1938 [2]. Lucrarea a fost sustinuta la Sectia – Istoria Farmaciei, in cadrul celui de al XI-lea Congres National de Farmacie din 8-10 octombrie 1998 la Iasi [3], calauza fiind motto-ul din volumul II al acestei opere:

„Lorsque vous traitez un sujet il n’est pas toujours nécessaire de l’épuiser, il suffit souvent d’y faire pencer” (Montesquieu[1]).

In istoriografia medico-farmaceutica romaneasca un loc de frunte il ocupa Dr. Pompei Gh. Samarian, care nefiind istoriograf de profesie, asezat intr-un orasel de provincie (Calarasi-Ialomita) a reusit prin tenacitate si vointa sa invinga izolarea si sa scoata la lumina inegalabile file din trecutul farmaceutic romanesc.

Aceasta opera intitulata “Medicina si Farmacia in trecutul Romanesc” este cea mai reprezentativa si ampla lucrare a Domniei sale, fiind premiata de Academia Romana in anul 1935. Lucrarea are la baza documente si fapte de mare valoare, care sunt redate cu mare acuratete in 3 volume: volumul I “Medicina si Farmacia intre anii 1382-1775”; volumul II „Medicina si Farmacia intre anii 1775-1834”; volumul III „Asistenta publica in trecutul Romanesc pana la 1834”.

In prefata la vol. I, Nicolae Iorga (1871-1940) scria: „nu se poate o strangere de material mai ingrijita decat aceea pe care o da autorul in aceste pagini…. In total e una dintre cele mai bune lucrari de istorie pe care le-am avut in ultimii ani” [1].

Capitolele consacrate farmaciei (volumul II) si inceputul prepararii medicamentului in Tara Romaneasca si Moldova, cuprind in ordine cronologica, date referitoare la:

-          spiteri, spiterii, drogherii si medicamente;
-          controlul si legiferarea comertului spiteresc si,
-          practica spitereasca.

Notiunea de Farmacie ca arta a prepararii medicamentului dupa prescriptia medicului, bazata pe cunostinte temeinice si cu respectarea riguroasa a Farmacopeei, a aparut in Moldova si Tara Romaneasca destul de tarziu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

De multa vreme insa, poporul folosea termenul de spiterie pentru desemnarea unui comert specializat in vanzarea de produse folosite pentru lecuirea bolilor.

Citand pe Nicolae Iorga in explicarea originii cuvintelor de spiter si spiterie, Dr. Samarian explica originea latina a acestor cuvinte. Astfel, spiterul este “cel ce vinde speciile si compune medicamentele ordonate de medic”, cat si dupa denumirea frantuzeasca “„a speciilor“„épices”, iar cel ce se ocupa de vanzarea lor “„épicier”, adica bacan.

Iata deci, ca la inceput notiunile de bacanie si spiterie aveau aceeasi semnificatie, dupa parerea noastra.

Treptat a aparut diferentierea acestora – bacanii care vindeau si specii medicamentoase s-au transformat cu timpul in vanzatori de „miroase” – apotecari, denumire intalnita si in Pravila lui Matei Basarab. [conform Samarian, vol.II].

Spre sfarsitul secolului al XVI-lea (circa 1590), multi negustori din Iasi, mai ales armeni, erau aromatarii Iasului. Activitatea acestor vanzatori de „speciali”, de ierburi de leac si otravuri nu se desfasura la intamplare, ci respectand unele reguli, precizeaza Dr. Pompei Gh. Samarian. Numele unui astfel de vanzator – Luca Stroe, apare intr-un proces din 5 februarie 1591 la Iasi.

Pravila lui Vasile Lupu, tiparita in Moldova in 1646, mentioneaza ca la acea data existau spiteri sau negustori de specialitate, de la care se cumparau vracevaniile, adica medicamente.

Faptul ca medicamentele se vindeau prin bacanii alaturi de diferite articole specifice acestui negot, rezulta si din specificatia data de Dimitrie Cantemir (1673-1723) cuvantului apotecar. Invatatul numeste apotecar pe „acela ce sade la pravalie si mai cu deadins acela ce vinde erbi de doftorie”. Tot el spune ca spiterul sau apotecarul trebuie sa aiba „praxis” adica sa stie a executa dupa anumita invatatura, cele ce se prescriau de doftori.

Pana la aparitia spiterilor, prepararea medicamentelor, eliberarea si administarea lor se facea la noi (ca si in alte tari) de catre medici. Cu alte cuvinte, nu se despartisera profesiile, medicul fiind in acelasi timp si spiter (apotecar).

Dimitrie Cantemir defineste, de asemenea, si cuvantul reteta, ca fiind “izvodul de leacuri pe care il trimet doftorii la spiteri sa faca leacul asupra boalei”.

SPITERI, SPITERII, DROGHERII SI MEDICAMENTE IN MOLDOVA

Aparitia primilor spiteri instruiti in Moldova, dupa Dr. Pompei Gh. Samarian ar fi in secolul al XVII-lea. Spiterii profesionisti care se deosebesc de bacani prin cunostinte mai avansate, incep sa apara mai intai in slujba curtilor domnesti din Iasi. Dupa nume ei sunt straini si initiati in arta prepararii medicamentelor in tarile de origine. Ei se deosebesc de spiterii autohtoni care erau bacani.

Pana in anul 1834, Dr. Samarian citeaza urmatorii spiteri si spiterii:

• La 1 iunie 1670 este mentionat in Iasi Mihalco spiterul.
• In 1763, in registrul de socoteli al Domnitorului Calimachi, sunt amintiti la Iasi – Toma, Antohi si Andonie Feiermann.

Odata cu infiintarea spitalelor se deschide o epoca noua pentru spiteri.

• In ianuarie 1657 este dat Hrisovul de intemeiere al Spitalului Sf. Spiridon din Iasi de catre Domnitorul Constantin Cehan Racovita, care fara indoiala avea si o spiterie, pentru ca despre aceasta aminteste Dr. Gustav Orraeus ceva mai tarziu, in 1770 in lucrarea sa „Historia paestis Issiensis”, subliniind ca de la inceput la acest spital a lucrat efectiv un spiter.
• In 1764 s-a deschis o spiterie, denumita Minerva in orasul Roman, de catre un sas si apartinea de Spitalul Spiridoniei.
• La 2 august 1771 se vorbeste intr-un raport despre Johann Lochman „hirurg si ipotecar al orasului Iasi”, cu spiteria Hygeia, retras apoi din afaceri in Ardeal.
• La 17 ianuarie 1741 in Moldova, sub Grigore Matei Ghica, se gasesc doua documente despre existenta unui spiter Alexandru Toma.
• 1765 este anul cand, prin Hrisovul Domnitorului Ghica, se infiinteaza Spiteria Spitalului Sf. Spiridon din Iasi, avand ca spiter pe Andonie Feiermann.

Un pas inainte pe drumul „dezvoltarii farmaciei romanesti” il reprezinta aparitia „farmaciei obstesti” sau a „spiteriei comunale”.

• In 1776 apare o astfel de farmacie la Iasi, deschisa nu de un spiter ci de catre un doftor – Fotache, prin Hrisovul Domnitorului Ghica.
• La 28 ianuarie 1778 Domnitorul Constantin Moruzi intareste prin alt hrisov hotararea anterioara pentru oficializarea doctorului obstii si a spiteriei de obste, motivand aceasta masura prin faptul ca „norodul are nevoie de doftor si doftorii”.
• In martie 1785, Alexandru Mavrocordat da un hrisov prin care intareste toate oranduielile predecesorilor sai in ceea ce priveste functionarea spiteriei de obste. In acea vreme, existau la Iasi 2 categorii de spiterii, care se bucurau de scutiri de vama – spiterii de obste si una particulara.
• Din 1793 la Spiteria Spitalului Sf. Spiridon din Iasi este spiterul Lockeman (Ioan Lohman, Ioan Lochman), care a avut apoi o spiterie particulara timp de 35 de ani.
• La 5 octombrie 1793 prin Hrisovul lui Mihai Voda Sutu a luat fiinta la Botosani o spiterie, ca raspuns la jalba targovetilor din oras. Spiteria a fost condusa de spiterul Ioan Giorgiu (Johann Gorgias, fiul unui sas protestant din Brasov).
• La 1 noiembrie 1796 s-a deschis la Iasi Spiteria lui Alexandru Venier, preluata apoi de Costache Desila.
• Sub ocupatia ruseasca, la Spitalul Sf. Spiridon, in 1808, functiona spiterul Luca Nicolaev.
• La 5 martie 1809 apare si un furnizor de medicamente, angrosist sau numai plasator de droguri, Thomas Nerantzi.
• La 1 iulie 1813 s-a deschis la Botosani o doua spiterie, infiintata de spiterul Frantz Xavier Naiman.
• La 18 mai 1814 Vasile Malava deschide la Galati „Spiteria Curtei regale” sau Sf. Gheorghe.
• La 18 august 1819 apare inca o farmacie particulara la Iasi, a lui Kraus.
• In 1820 a luat fiinta spiteria „Providenta” in Iasi, deschisa de Kloss Ferdinand.
• La 3 ianuarie 1823, tot la Iasi s-a deschis spiteria „Paracelsus”, devenita mai apoi „Populara” ce apartinea lui Ioan Vasiliu.
• La 7 februarie 1823 s-a deschis la Iasi spiteria „La Coroana”, care apartinea lui Iosif Leiter. Mai tarziu, el face tovarasie cu spiterul Anton Abrahamfi, om cult, care impreuna cu spiterii Torenberg si Lochmann intocmesc un tablou de „gradurile spirtului”, folosind termometrul lui Reomur si alcoholmetru lui Vagner.
• In 1823 gasim in Iasi un spiter roman din Bucovina – Daniel Scavinschi, cu studii facute la Lwow. Era ipohondru pana la nebunie (inghitea toate doftoriile din lume; a murit intoxicat cu Hg si opiu). In pachetul de manuscrise romanesti din Biblioteca Academiei Romane (BAR) nr. 409, gasim o prezentare a acestuia ca traducator din germana a lucrarii „Macroviotica sau metodul de a lungi viata omineasca” – Daniel Scavinschi, cel mititel de statura, Pre care-a placut naturei a-l lucra-n miniatura -.
• 1823 este anul deschiderii la Piatra Neamt a spiteriei lui Iacob Garocinschi.
• La 30 august 1825 s-a deschis la Falticeni spiteria lui Gh.Vasilcovschi, (aprobare data de Doctorul Curtei Toma Nae).
• In martie 1826 la Iasi s-a deschis spiteria lui Iacob Verjenschi, despre care se precizeaza ca, acesta – plecand la Viena pentru aprovizionare a lasat-o pe sotia sa Cecilia Wirozinsca „provizoara legiuita……asezata cu diploma” sa conduca spiteria. Aceasta ar fi prima femeie spitereasa „legiuita” la noi, scrie Dr. Pompei Gh. Samarian. In 1833 exista si o moasa Verojinska la Iasi, putand fi sotia sau sora spiterului.
• La 20 iulie 1826 la spiteria din Barlad era diriginte Craus „cu bune stiinte de himica si mester intru amestecarea si plasmuirea doftoriilor, aprobat de Dr. Toma Nae, doctor al Curtei”.
• La 10 septembrie 1826, la Spitalul Sf. Spiridon din Iasi functiona Filip Naiman, spiter si hirurg.
• 3 iulie 1827 este data deschiderii la Dorohoi a spiteriei lui Frantz Sleider.
• La 10 august 1827 s-a deschis la Iasi „Spiteria Centrala” fosta „Minerva” de catre Ioan Padure, viitor membru al Societatii Medico-Naturalistilor din Iasi.
• In 1827 a aparut la Botosani inca o spiterie „Minerva” a lui Iosif Ferdinand Dobrovolschi.
• La 11 ianuarie 1830, data infiintarii Societatii Medico-Naturalistilor din Iasi, apare printre membrii Societatii numele lui Johan Binder, magistru farmacist din Botosani.
• La 10 martie 1832, Dr. Constantin Hepites, care era spiter cere permisiunea de a deschide o spiterie in Braila, denumita „Aquila Romana” (pentru a pune capat practicii negustorilor care tin in pravalie si casele lor doftorii proaste si otravuri). Aceasta spiterie a ajuns cea mai cunoscuta din tara din acea vreme.
• La 31 martie 1832, un slujbas rus, Tornberg, administratorul spitalelor militare din Iasi, primeste aprobare pentru deschiderea in oras a spiteriei „Steaua Polara”.

In loc de Concluzii

Din documentele publicate de Pompei Gh. Samarian in 1938, (volumul II), am enumerat primele farmacii si primii spiteri care au asigurat medicamente pentru populatia Moldovei, mai ales pentru oraseni si boieri, in anii 1775-1832.

Lucrarea a inchinat-o parintilor, Porfira si Gh. Samarian, iar in prefata, Dr. Victor Gomoiu, Presedintele Societatii Internationale a Istoriei Medicinii, spunea „cu inteligenta, rabdare, bun simt si mai ales cu o covarsitoare iubire (cum zicea Nicolae Iorga), Pompei Gh. Samarian s-a trudit sa identifice pe inaintasii nostri si sa le defineasca rostul, scotand la lumina figuri sau fragmente cu totul ignorate pana atunci……… Fie ca exemplul Dr. Samarian sa serveasca de indemn urmasilor pentru desavarsire ce am inceput noi”.

Bibliografie

1. IZSÁK, S. -Farmacia de-a lungul secolelor – Ed. St. Enc. Buc. 1979, 419 p.
2. Dr. Pompei Gh. Samarian, „Medicina si Farmacia in trecutul Romanesc (1382-1775)”, vol. I, Tipografia „Moderna” Calarasi – Ialomita, 1935, 438 pag;
3. Dr. Pompei Gh. Samarian, „Medicina si Farmacia in trecutul Romanesc (1775-1834)”Vol. II, Tipografia „Cultura”, 1938, 714 pag.;
4. Soporean Maria, „Pompei Gh. Samarian si Istoria Farmaciei din Moldova”, Al XI-lea Congres National de Farmacie, 8-10 octombrie 1998, Iasi, Romania.

Maria PASCU
Colegiul Farmacistilor Bacau

Rezumat
Documentele existente in Arhiva Nationala a judetului Bacau despre domeniul farmaceutic
au scos in evidenta modul cum a evoluat aceasta profesie in zona: infiintarea primelor farmacii si dezvoltarea retelei farmaceutice, corporatii ale farmacistilor de diverse tipuri (profesionale, culturale, filantropice), implicarea lor in rezolvarea problemelor sociale, politice.
Dintre multiplele documente studiate, voi prezenta in acest articol, diploma de „membru activ” al Societatii Farmacistilor din Romania. Pentru inceput, voi prezenta cateva date informative despre Societatea Farmacistilor din Romania, pentru a ilustra interesul si stradania farmacistilor de a adera la asemenea organisme profesionale.
 
Résumé
Les documents existants dans les Archives Nationales du District de Bacau, sur le domaine pharmaceutique, ont souligné comment la profession a évolué dans ce territoire: la mise en place des premières pharmacies et le développement du réseau des produits pharmaceutiques, les sociétés pharmaceutiques de divers types (professionnelles, culturelles, philanthropiques), leur implication dans la résolution des problèmes sociaux, politiques.
Parmi les nombreux documents étudiés, nous présentons dans cet article, un Diplôme de «membre actif» de la Société des Pharmaciens de la Roumanie. Tout d’abord, je vais présenter quelques données informative sur la Société des Pharmaciens de la Roumanie, pour illustrer l’intérêt et les efforts des pharmaciens à adhérer à ces organismes professionnels.

In anul 1874, in prima lege sanitara moderna a Romaniei, la articolul nr. 102, erau prevazute urmatoarele: „Colegiul farmacistilor din Bucuresti si gremiul farmaceutic din Iasi sunt si raman desfiintate”[5, pag. 62], [3, pag.101], [4, pag. 45], [7].
In continuare, la articolul 103 este prevazut modul in care farmacistii se pot asocia: „farmacistii dintr-o urbe, ori dintr-unul sau mai multe judete, pot forma o corporatie pentru cultivarea artei si a intereselor profesionale si pentru ajutor mutual. Statutele acestor corporatii, precum si contributia ce corporatia are a impune farmacistilor si elevilor pentru acoperirea cheltuielilor corporatiei, sunt supuse aprobarii ministerului de interne”[5, pag. 62].
Ca urmare acestor prevederi legale, farmacistii s-au reunit si au activat in diverse asociatii profesionale, stiintifice, culturale sau umanitare (ex. asociatia „Ajutorul” din Craiova, la care s-au afiliat farmacistii Elie Racovita si Christian Ellenberger din Bacau) [4, pag. 45].
Una dintre cele mai importante asociatii a fost Societatea Farmacistilor din Romania (SFR), fondata la 16 septembrie 1880, la Bucuresti [1, pag.135], [3, pag. 101], [2, pag. 171].
Spre deosebire de Societatea Farmacistilor Romani, infiintata in 1 octombrie 1869 la Bucuresti si recunoscuta oficial in data de 5 ianuarie 1870, al carei presedinte a fost Adolf Trausch (1836-1908) [1, pag. 134], care se adresa doar farmacistilor romani, degenerand prin apararea intereselor de grup, Societatea Farmacistilor din Romania se adresa tuturor specialistilor farmacisti, care isi exercitau profesia pe teritoriul intregii tari.
Primul presedinte al Societatii Farmacistilor din Romania a fost Andreas Frank (1815-1900), farmacist roman de origine germana [1, pag. 135], [3, pag. 108]. In anul 1887, in data de 25 aprilie, Teofil Witting a fost ales presedinte al societatii, urmeaza apoi Friederich W. Zürner (1828-1911), ales in data de 8 mai 1888 [10 (p.41,46,284)]. Andreas Frank va reveni ca presedinte al Societatii Farmacistilor din Romania in data de 9 mai 1891 [3, (pag. 119, 121, 127)].
Obiectivele societatii erau orientate spre perfectionarea invatamantului farmaceutic, a legii sanitare, a elaborarii taxei farmaceutice si a farmacopeei romane, in contextul evolutiei informatiilor din domeniu medico-farmaceutic.
SFR s-a preocupt de tiparirea si traducerea manualului de chimie organica al lui Richard Godeffroy, necesar studentilor. Lucrarea a aparut in 3 volume, in ianuarie 1883 si a fost tradusa de Adolf Trausch [3, pag. 111], [1, pag. 135].
Ca urmare a propunerilor si solicitarilor repetate la nivelul autoritatilor existente, in data de 15 decembrie 1890 s-au aprobat anumite modificari de preturi la taxa oficiala, iar in 1891 a aparut taxa medicamentelor pentru farmaciile Eforiei spitalelor si taxa medicamentelor farmaciilor militare [1, pag. 136]. De asemenea, Societatea Farmacistilor din Romania, a avut un rol decisiv in aparitia Farmacopeei Romane editia a III-a (1893).
Societatea a avut si un organ de presa, intitulat „Organul Societatii Farmacistilor din Romania, foaie pentru stiinta, arta si interesele farmaceutice”. Revista a aparut la 1 ianuarie 1881. Datorita lipsei fondurilor si a materialului publicitar, revista isi inceteaza activitatea in intervalul de timp 15 iulie 1888 – 15 septembrie 1894. Isi va relua activitatea sub denumirea de Revista Farmaciei si se    va edita pana in anul 1949 (nationalizarea farmaciilor) [1, pag. 135], [3, pag. 108].
N. I. Angelescu (1866-1942), in cadrul acestei asociatii a initiat infiintarea Bibliotecii Farmacistilor din Romania, care a fost fondata in data de 17 mai 1903 [1, pag. 136].
In activitatea sa, societatea a suferit anumite modificari sub influenta diversilor factori generati fie de interesele farmacistilor, fie de evolutia socio-economica a tarii.
Dupa 1 Decembrie 1918, cand s-a creat Romania Mare, idealurile farmacistilor au fost de se uni intr-o singura organizatie, care sa le reprezinte interesele pe intregul nou teritoriu al tarii. In adunarea generala a Societatii Farmacistilor din Romania din data de 15-17 februarie 1920, se propune pe ordinea de zi dezbaterea privind fuzionarea tuturor societatilor cu profil farmaceutic
[1, pag. 138]. La un an distanta, in 15-17 februarie 1921, SFR adopta modificarea statutului si denumirea in Asociatia Generala a Farmacistilor din Romania (AGFR) [1, pag. 139]. Vor adera la acest for, rand pe rand societati ale farmacistilor din Romania Mare. Fuziunea s-a facut lent, pana in anul 1923. AGFR a functionat pana in 11 octombrie 1930, cand s-a hotarat desfiintarea acesteia, revenindu-se la forma de colegiu [4, pag. 46].
Conform art. 399 din Legea sanitara (Legea „Moldovan”), promulgata in 1930, colegiul farmacistilor este recunoscut ca organizatie „unica profesionala”, cu sectiuni teritoriale. S-a creat astfel Colegiul General al Farmacistilor din Romania [4, pag. 46]. Acesta si-a desfasurat activitatea pana in luna mai 1949, cand a fost desfiintat de noile structuri politice si administrative instaurate dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Diploma mai-jos prezentata, a apartinut farmacistului Alexander Kostkowski din Podu Turcului si reprezinta admiterea acestuia ca „membru activ” in randurile Societatii Farmacistilor din Romania, la data de 1 ianuarie 1883, conform art. 4 din „statute”.
Diploma este semnata de Andreas Frank, ca presedinte si de secretarul Teofil Witting.

In original, diploma are marimea de 45/37,50 cm.
Este un document exceptional, cu o prezentare artistica deosebita. In cele doua coloane laterale, prezentate pe un fod auriu, sunt incluse trei medalioane, de forma ovala, bordate cu „motivul labirintului”¹ , in care sunt inscriptionate elementele care definesc profesia de farmacist.
In primul medalion (dimensiuni: D = 4,50 cm , d = 3,50 cm), de pe ambele coloane este prezentat simbolul farmaciei, cupa si sarpele. In cel de-al doilea medalion (dimensiuni: D = 9 cm,
d = 5cm), pe coloana din stanga, este reprodus Esculap (parintele medicinei si farmacologiei), tinand in mana stanga un vas sub forma de cupa, iar cu mana dreapta se sprijina pe toiagul, in jurul caruia este sarpele. Simetric, este reprezentata Hygea, fiica sa, considerata ca fiind prima farmacista. Are in mana cupa si sarpele, in jurul piciorului cupei, avand capul aplecat spre deschiderea cupei.
In partea de jos, in ultimul medalion (aceeasi dimensiune ca primul medalion) sunt prezentate aparatura si vase specifice laboratoarelor farmaceutice. In medalionul din partea stanga este montat un aparat de distilat. Se observa sursa de foc, deasupra careia se afla pe un suport o retorta, in care este produsul de prelucrat, a carei tija este prinsa cu o clema Mohr, de un stativ. In partea dreapta, in ultimul medalion este prezentat un mojar cu pistil, suportul cu eprubete si un aparat de barbotat gaz.
In partea din mijloc, intre cele doua coloane se afla un chenar (dimensiuni: 23/22,50 cm), in care este inscriptionat textul diplomei, iar de jur-imprejurul acestuia este ghirlanda cu ramura de maslin. Urmeaza apoi semnaturile presedintelui si secretarului societatii. In partea de jos, este locul unde se aplica stampila societatii, marcat printr-un frumos desen.
Documentul este o marturie a modului cum isi exercitau arta farmaceutica inaintasii nostri profesionisti, idealurile pentru care luptau, reunindu-si eforturile in aceste forme de asociere.

Bibliografie

1. CARATA, Ana – Istoria Farmaciei, comparatii si schite de curs pentru studenti, Edit. Tehnoplast, Buc., 2010, pp. 134-136, 138-139;
2. COTRAU, Martian – Medicamentul de-a lungul vremii, Edit. Apollonia, Iasi, 1995, pag. 171;
3. LIPAN, V.I. – Istoria farmaciei romane in date, Edit. Farmaceutica, Buc., 2009, pag. 101, 108,111, 119, 121, 127;
4. PASCU, Maria – Farmaciile Orasului Bacau-Istorie si contemporaneitate, Edit. Rovimed
Publishers, Bacau, 2013, pp. 45-46;
5. SUTA, Alina Ioana, TAMAS, Oana Mihaela, CIUPALA, Alina, BARBULESCU Constantin, POPOVICI, Vlad – Legislatia sanitara in Romania moderna, Edit. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2009, pag. 62;
6. Arhivele Nationale, jud. Bacau, fond Colectii-Documente, cota 1/CXX, inv. 2667;
7. hiphi.ubbcluj.ro/elita_medicala/Legislatia_sanitara.pdf, accesat 02.01.2014;
8. istorie-edu.ro/istoriee/Ist_misc/Dict_C/exp_F.html, accesat 27.01.2014;
9. ro.wikipedia.org/wiki/Firul_Ariadnei, accesat 27.01.2014;
10. xxx-Colaboratori- Istoria Stiintelor farmaceutice in Romania – Ed. Med. Amaltea, Bucuresti, 1994, p.41,46, 284 p.

[1] Sintagma „firul Ariadnei” sau “motivul labirintului”, provenit din legenda , care spune că Ariadna, fiica lui Minos şi a Pasiphaei, l-a ajutat pe Tezeu în lupta cu Minotaurul, desfăşurînd un fir de aţă de-a lungul labirintului, în care acesta era atras în luptă, arătându-i ieşirea, reuşind astfel să îl salveze.Sintagma a primit diverse conotaţii; este un punct de referinţă în cultura mitologică. Unul din înţelesuri se referă la faptul, că acest “fir” înlesneşte ieşirea din anumite situaţii complicate precum un labirint, ceea ce poate fi valabil în domeniul farmaciei, prin care medicamentul te readuce la forma de sănătate din labirintul bolii [8], [9].

¹Laura-Cristina NICOLAE, ²Xavier SORNÍ ESTEVA, ³Ana CARATA
(^1,3Facultatea de Farmacie, Bucuresti; ² Presedinte SCHF, Barcelona)

Introducere
Colaborarea si relatiile stiintifice in domeniul Istoriei Farmaciei, constituie un subiect abordat de noi in mai multe numere ale acestei reviste [1-2;4-7]. In Octombrie 2013 [5], am publicat doua paragrafe din mesajul omagial al Presedintelui Xavier Sorní Esteva [8], despre cei 20 ani de fraternitate SRIF- SCHF (Societatea Romana de Istoria Farmaciei – Societatea Catalana de Istoria Farmaciei), 1993-2013.

In articolul de fata, prezentam integral mesajul Presedintelui, tradus din catalana in romana, de catre studenta noastra, NICOLAE Laura-Cristina, pentru care a facut apel si la dictionar special pe internet [10-12].

Introduction
La Collaboration et les relations dans l’histoire de la pharmacie, est un sujet que nous avons abordé dans plusieurs numéros de cette revue [1-2;4-7]. En Octobre 2013 [5], nous avons publié deux paragraphes du hommage du M. Président Xavier Sorní Esteva [8], sur les 20 ans de fraternité SRHP – SCHF (Société Roumaine de l’Histoire de la Pharmacie – Société Catalane de l’Histoire de la Pharmacie), de 1993 à 2013 [5].

Dans cet article, nous présentons l’intégralité du message du M. Président, traduit du catalan en le roumain par nos étudiante, Laura- Cristina Nicolae, pour laquelle, elle a fait appel au dictionnaire spécial d’internet [10-12].

„In Barcelona, pe data de 10 septembrie 1991, sase persoane, in frunte cu Dr. Ramon Jordi Gonzáles (1926-2007), au fondat Societatea Prietenilor Istoriei si Stiintei Farmaceutice Catalane (SAHCFC). Acestea au realizat primele statute si l-au imputernicit tot pe Dr. Ramon Jordi sa realizeze preluarea, scrierea si inregistrarea lor corespunzatoare catre autoritatile din Catalonia. Incepand cu data de 15 ianuarie 1992, noua asociatie era inscrisa la Directia Generala a Dreptului si Entitatilor Juridice, in Registrul Asociatiilor autoritatilor locale[1]. In anul 2005, asociatia a fost denumita Societatea Catalana de Istoria Farmaciei (SCHF).

La sfarsitul anului 1992 aparea primul numar al Buletinului (Butlleti SAHCFC), din care un exemplar a fost trimis in Romania, la Societatea Romana de Istoria Farmaciei (SRIF), societate la fel de tanara, infiintata pe data de 13 iunie 1991 [9].

Pe data de 25 februarie 1993 comitetul executiv al SAHCFC, sub conducerea Dr. Ramon Jordi Gonzàles, punea in discutie o scrisoare trimisa de Societatea Romana de Istoria Farmaciei. Aceasta era datata din 30 ianuarie si era semnata de secretarul Dr. Constantin Iugulescu (1924-2006). In scrisoare se facea referire la primirea Buletinului si la interesul pentru infratirea membrilor respectivelor societati, bazat pe similaritatea limbilor (catalana si romana) si pe radacinile comune. Din moment ce acest lucru nu era prevazut in Statutul SAHCFC, dar propunerea era interesanta, s-a hotarat sa i se faca presedintelui SRIF, Dr. Martian Cotrau, (1923-1998) urmatoarea propunere: „Distinsa Asociatie, SRIF, sa devina membru onorific al SCHF, iar SRIF sa acorde, in mod reciproc, o numire asemanatoare pentru Societatea catalana”. Aceasta mutualitate obliga la un schimb de corespondenta si lucrari, si ne oferea oportunitatea de a ne cunoaste, dupa posibilitatile fiecarei Societati, prin intermediul respectivelor Buletine sau prin alte mijloace. Odata ce s-a realizat intelegerea, trebuia sa inceapa actiunile de cunoastere[2].

Propunerea SAHCFC era ca o asociatie sa fie membra a celeilalte, propunere mai avantajoasa decat a calitatii reciproce de membru a fiecarei societati separate. Pe de alta parte, SRIF a venit rapid cu o propunere ca toti membrii unei societati sa fie de asemenea si membri ai celeilalte, cu conditia ca, acestia sa nu renunte la platirea cotizatiei de membru, avand anumite limitari; ca de exemplu, sa nu poata sa ocupe posturi de conducere in cealalta societate. Astfel, la reuniunea comitetului executiv a SAHCFC de pe data de 16 martie 1993, presedintele Ramon Jordi, a facut referire la o alta scrisoare primita de la SRIF, care propunea un schimb de experienta intre membri. Se stabilea ca „in orice caz sa fie doua Societati care sa fie membre una a celeilalte”[3]. In final, actul de infratire este valabil si urmareste aceeasi linie propusa de catre SRIF.

In numarul 1-2 din luna iunie, anul 1993, al revistei romanesti Farmacia (Vol XLI) deja erau detaliate relatiile de infratire stabilite intre SRIF si SAHCFC [3].

In anul 1994, in cadrul Adunarii Generale a SAHCFC de la data de 23 martie, presedintele Dr. Ramon Jordi, anunta ca “Societatea Romana de Istoria Farmaciei s-a afiliat la Societatea noastra si in mod asemanator SAHCFC a devenit membra a Societatii Romane de Istoria Farmaciei. S-a realizat un schimb de protocoale si conditiile de aderare care au fost incluse in arhiva celor doua societati. Au fost trimise carnetele si insignele SAHCFC, societatii romanesti”[4].

Buletinul (BSAHCFC) numarul 5, din aprilie 1994, a fost dedicat in exclusivitate infratirii celor doua societati. Scopul publicatiei era sa includa: continutul protocolului, atat in romana precum si traducerea in catalana realizata tot de catre romani, un mesaj amabil in franceza din partea SRIF adresat membrilor SAHCFC, precum si relatiile dintre membrii celor doua societati reunite[5].

Infratirea a starnit un remarcabil entuziasm intre membrii celor doua Societati si o mare dorinta de cunoastere, atat in plan personal, cat si cultural. Un bun exemplu l-a  reprezentat participarea a doi membri SRIF la a II-a Conferinta de Istoria Farmaciei, organizata de SAHCFC ce a avut loc la Girona, pe data de 20 si 21 mai 1995: Constanta Rizescu si Gratiela Serbanescu.

Constanta Rizescu, reprezentantul SRIF, in timpul unei cuvantari la a II-a Conferinta de Istoria Farmaciei (Girona, 1995)

Un alt bun exemplu al acelui entuziasm initial l-a reprezentat reuniunea membrilor celor doua Societati, in septembrie 1995, la Paris cu ocazia Congresului International de Istoria Farmaciei. Initiativa a venit din partea SRIF, si mai precis, din partea Secretarului, Dr. Constantin Iugulescu. Reuniunea, foarte informala, a fost realizata fara o ordine de zi si fara comunicari.

De atunci au trecut multi ani. Principalii autori ai infratirii deja ne-au parasit: Martian Cotrau (1923-1998), Constantin Iugulescu (1924-2006) si Ramon Jordi González (1924-2007).  Dar noi ramanem continuatorii, pe langa bogata activitate si recunoastere, mostenirea lor, o mostenire pe care  membrii celor doua Societati, in ciuda distantei geografice, dificultatile normale de limbaj si de timpurile care s-au schimbat, au dorit si au stiut sa o pastreze, uneori aproape constant, dar mereu cu sentimentul viu si cu o mare dorinta de schimb de experienta, in special de publicatii si corespondenta.

Cand am inceput in urma cu un an sa ne gandim la sarbatorirea celei de-a 20-a aniversare  (2013), reactia SRIF a fost una de entuziasm. In numarul din luna  martie 2013 al revistei medico-farmaceutice Galenus, au fost publicate doua importante lucrari despre infratirea SRIF-SCHF, una avand ca autori pe Ana Carata, presedinte de onoare si secretar general SRIF si Constanta Rizescu, membru de onoare SRIF, si alta redactata de Laura Constandache, de asemenea membru SRIF. Cu ocazia celei de-a XXII Reuniune Nationala de Istoria Farmaciei a SRIF, sarbatorita de pe 4 pana pe 6 aprilie 2013 la Iasi, o intreaga masa de comunicari a fost organizata pentru a 20-a aniversare de infratire SCHF-SRIF.

Comitetul executiv al SCHF si in special conducerea Revistei Societatii Catalane de Istoria Farmaciei, raspunzand dorintei deosebite din partea SRIF, a decis publicarea comunicarilor aniversare, referitoare la colaborarile conducerilor celor doua societati [8].

Rezultatul a fost publicarea celor patru articole in limba franceza, de la inceputul Revistei [indice 8, p.9-26];  toate aceste articole sunt deosebit de interesante pentru ca ofera o perspectiva asupra viziunii romanesti privind unele evenimente, pe care de 20 de ani le impartasim” (Xavier SORNÍ ESTEVA, Iunie 2013).

Masa festiva de inchidere a celei de-a II-a Conferinta de IstoriaFarmaciei. Girona, 21 mai 1995. In primul plan, Gratiela Serbanescu (in stanga) si Constanta Rizescu (in dreapta), membri ai SRIF. In planul din spate, Dr. Ramon Jordi, presedintele SAHCFC, insotit, in partea sa dreapta, de Dr. Xavier Sorní, presedintele Conferintei si de Dna. Isabel Bonjoch, sotia Doctorului Jordi si membru fondator al Societatii; in partea sa stanga de Dna. M. Àngels, presedintele Colegiului Farmacistilor din Girona, si de Dr. Josep M. Massons.

Bibliografie

1. Ana CARATA, Constanta RIZESCU, Laura Nicolae – Colaborare internationala in domeniul Istoriei Farmaciei. 20 ani de infratire, SRIF-SCHF – Galenus nr.67/Martie 2013, p.71-72;
2. Ana CARATA, Constanta RIZESCU, - L’influence de l’école française sur le progrès scientifique et dans la litterature pharmaceutique de Roumanie –Rezumat, LO52, 41 International Congres of Hist. Of Pharm. Paris, 10-14 Sept.2013, p.74; in extenso Galenus nr.72/Septembrie 2013, p. 67-71; in extenso http://www.41ichp.org
3. C. IUGULESCU, Martian COTRAU – Protocol de infratire SAHCFC-SRIF – Farmacia, Vol. XLI, nr.1-2, Iunie 1993;
4. NICOLAE Laura–Cristina, CARATA  Ana, Constanta RIZESCU – Collaboration scientifique française –roumaine. Note 1. Index Médico-Pharmaceutique- Galenus nr.72/Septembrie 2013, p. 73-74;
5. NICOLAE Laura–Cristina, CARATA  Ana, Constanta RIZESCU, Antonia CARACAS – Conf. Dr. Farm. Z. St. Farsirotu si C. Iugulescu, doi promotori ai Istoriei Farmaciei romanesti - Galenus nr.73/Octombrie 2013, p. 71-72;
6. Constanta RIZESCU, Ana CARATA – Comment j’ai découverte la Roumanie – Témoignage d’amitie et d’admiration d’un pharmacien français pour la Roumanie – Galenus nr.66/Ian.-Febr. 2013, p.69-71;
7. 7. Constanta RIZESCU, Ana CARATA – Colaborare stiintifica si prietenie Bucuresti-Chisinau, Chisinau-Bucuresti – Galenus nr.71/August 2013, p. 72-74;
8. Xavier SORNÍ ESTEVA– Vint anys d’agermanament amb la Societat Rumana d’Història de la Farmàcia, Revista de la Societat Catalana d’Història de la Farmàcia, Anul 8, Nr. 23, Agost 2013, p. 5-8; 9-26;
9. Buletinul Societatii Prietenilor Istoriei si Stiintelor Farmaceutice Catalane (BSAHCFC), 1 (1) 4-5 (1992).
10. http://www.catalandictionary.org/en/search/
11. http://mymemory.translated.net/
12. https://translate.google.ro/

Résumé
Si nous visiterons n’importe quoi des musées d’histoire de la pharmacie, dans n’importe quel de pays, nous trouverons les mêmes ou des similaires objets. Ouvrez Vous les portes des musées et Vous verrez: des armoires et des étagères en bois, des tables et des bureaux sculptés, des différentes mortiers et des outils, des moyens assortis pour la réalisation des forme pharmaceutiques etc.
Dans ce travail nous présentons perception des étudiants sur le cours d’histoire de la pharmacie.

Rezumat
Muzeele de istoria farmaciei, oricare ar fi ele, din oricare tara, pastreaza si expun obiecte similare.
Deschideti portile muzeelor si veti vedea: dulapuri, etajere, mese de lucru, scaune si birouri din lemn sculptat, mojare si ustensile necesare realizarii formelor farmaceutice etc.
In aceasta Nota prezentam perceptia studentilor despre cursul optional de istoria farmaciei.

Discussions
Comment on peut modeler le caractère humanitaire du pharmacien par le patrimoine historique pharmaceutique? Pour repondre au titre du travail, nous avons entrepris un sondage d’opinion, parmi les étudiants participants au cours optional d’histoire de la pharmacie.
Au final, les étudiants ont répondu à la question:
Comment a été influencé votre pérsonnalité par les leçons d’histoire de la pharmacie?
Voila quelques réponses des étudiants: “Je reconnais avec une grande tristesse, que je ne connais pas que la pharmacie et la médecine ont une tant si belle et intéressante histoire.
“L’histoire de la pharmacie nous donne une orientation dans le futur. Nous avons appris des nouveautés, de grand intérêt.”
“Les actes historiques présentés aux courses, enrichissent la culture générale des étudiants et ils leurs offrent la possibilité de connaitre le rôle du pharmacien dans l’exercice de sa profession, en concordance avec des besoins des pacients.”
“J’ai appris que la profession du pharmacien était noble et tres apprécié. Il faut que je fasse le tout. La science s’est développé par le désir de connaitre, avec des sacrifices.”
“L’histoire de la pharmacie nous apprend:

Conclusions
Les leçons d’histoire de la pharmacie ayant à la base des matériaux de patrimoine influencent positif les jeunes étudiants, ils en devenant plus intéressés de leur profession.

¹Ana Carata, ¹Adriana-Elena Taerel, ¹Emilia Stancu, ²Constanta Rizescu, ²Ligia Ghidel, ¹Cadre univ. Faculté de Pharmacie de Bucarest, ²Société Roumaine de l’Histoire de la Pharmacie

Rezumat
In lucrare evidentiem contributia unor cercetatori din Basarabia la dezvoltarea industriei farmaceutice romanesti si valorificarea unor materii prime vegetale. Dintre mai multi cercetatori basarabeni care au activat in tara noastra in a doua jumatate a secolului al XX-lea, prezentam contributia a doi ingineri chimisti, Dimitrov Ion  si Nitelea Ion.

Resumé
Dans le travail on présent la contribution de quelques chercheurs scientifiques de Bassarabie, au développement de l’industrie pharmaceutique de Roumanie par la valorification des matériaux végétales. D’ entre plusieurs chercheurs qui ont travailé en Roumanie dans la deuxième moitié du XX-e siècle, nous présentons la contribution des ingénieurs chimistes, Dimitrov Ion et Nitelea Ion.

Dimitrov Ion s-a nascut in 1920 in Basarabia, Balti, com. Flamanzi, pe 7 ianuarie. In actul de identitate scria „nascut in URSS”. Reuseste sa termine cursurile Politehnicii „Ghe. Asachi” din Iasi in 1947, cu diploma nr. 144. Se angajeaza in Ploiesti ca inginer si lucreaza in Petrol pana in 1955. Dupa, se angajeaza ca inginer dispecer si responsabil cu Protectia Muncii la Ministerul Chimiei, Directia Generala a Industriei de Medicamente. In productia de medicamente a desfasurat activitate in fabrica ICF6, Galenica, indeplinind functia de sef al sectorului 1, Extractii Vegetale.
In fabrica s-a ocupat de constructia a noi hale de lucru, la completarea utilajelor, la asamblarea unor baterii de percolatoare in contra curent, la inventarea unui uscator de plante, la crearea unor spatii si instalatii de obtinere a totalului de alcaloizi si separarea atropinei sub forma de sulfat pe coloana. Reorganizeaza intreg sectorul de extractii vegetale pe ateliere. Participa la crearea primilor piloti de extractie pentru obtinerea de substante pure si semipure medicamentoase. Pe acesti piloti, cu ajutorul specialistilor din unitatea productiva, se fac cercetari, se realizeaza o microproductie de substante care, uneori, asigura chiar necesarul de medicamente al populatiei tarii noastre, asa cum a fost cazul produselor cardiotonice din Digitalis lanata si Digitalis purpureea.
Creeaza un atelier, primul din tara, pentru produse veterinare, unde se experimenteaza si se realizeaza si primii biostimulatori. Participa ca autor si colaborator la realizarea unor inventii si inovatii, printre care: un brevet de instalatie pentru uscarea plantelor medicinale. Se ocupa de culturile de secara, de infestarea secarei, de obtinerea alcaloizilor si recuperarea grasimilor rezultate din diversele procese tehnologice.    
Inginerul chimist Ion Dimitrov a fost un bun specialist in fabricarea multor medicamente din plante indigene pana la sfarsitul vietii, in anul 1974.

Nitelea Ion s-a nascut in comuna Olanesti, Cetatea Alba, Basarabia. S-a evidentiat inca din scoala primara ca un elev inteligent si sarguincios, urmand la Chisinau cursurile scolii normale. A devenit un foarte bun invatator, dar si-a dorit mai mult, ceea ce a realizat prin studii universitare in domeniul chimiei, devenind inginer chimist. A urmat cursurile Facultatii de Chimie de la Politehnica „Ghe. Asachi” din Iasi. Dupa obtinerea diplomei de inginer chimist, in anul 1949, a fost incadrat la Fabrica „Sinteza” din Bucuresti. A urmat apoi treapta cu treapta, de la inginer de tura la inginer de atelier, pana la sef al fabricii, modernizand sediul fabricii de sinteza a medicamentelor.
In 1956 intra in aparatul central si ajunge Directorul Centralei de Medicamente. Dezvolta relatii de colaborare si prietenie cu omologii din tarile de Est. Participa la sesiuni CAER si chiar la vizite in URSS. Nitelea Ion intelesese ca pregatirea profesionala era foarte importanta. Asa ca, ‘n paralel cu munca de inginer, preda ca asistent la Facultatea de Chimie Alimentara cursuri de chimie organica. In 1962 termina si a doua facultate, de Economie inginereasca de la Politehnica Bucuresti. In 1963 devine membru PCR. Pentru activitatea profesionala primeste initial medalia muncii si, mai tarziu, i se decerneaza ordinul muncii, clasa a II-a. In anul 1965 devine Directorul Institutului de Cercetari Chimico-Farmaceutice. Cunostea limba rusa, franceza, engleza. Urmeaza si cursuri postuniversitare CEPECA, totdeauna primind calificativul „Foarte Bine”. Bun pedagog si psiholog, este autoritar, dar si foarte iubit de cercetatori. Desfasoara o bogata activitate de inovatii si inventii. Are peste 40 de brevete de inventator, din toate domeniile cercetarii si promovarea medicamentelor, de la produsele de extractie la antibiotice, produse de sinteza si forme farmaceutice deosebite. Nitelea Ion publica peste 50 de lucrari stiintifice atat in tara, cat si peste hotare.
Ing. Nitelea Ion moare in anul 1979, lasand in urma peste 3 decenii in slujba medicamentului romanesc si o activitate stiintifica de neegalat.

Constanta Rizescu,
Adriana-Elena Taerel,
Societatea Romana de Istoria Farmaciei

Rezumat
Intre disciplinele fundamentale si disciplinele de specialitate din Curricula universitara pentru pregatirea farmacistului, Istoria farmaciei, ca disciplina umanista, realizeaza interdisciplinaritatea intre disciplinele tehnice si acest tip de discipline (umaniste), ceea ce contribuie la modelare de caractere, asa cum sustin specialistii in educatie si cum am publicat in cartea noastra (1, 2).
In lucrarea de fata (si in cele care vor continua in numerele viitoare), publicam perceptia studentilor anului III de studii universitare, Facultatea de Farmacie din Bucuresti, asupra disciplinei optionale de Istoria Farmaciei, prevazuta in planurile de invatamant. 
Cuvinte cheie: istoria farmaciei, invatamant, modelare caracter umanist.

Asa cum am mentionat in lucrarea recent publicata (“Istoria Farmaciei, Comparatii si schite de curs pentru studenti” – foto), specialistii in educatie atrag atentia asupra unilateralizarii si necesitatii interdisciplinaritatii in invatamantul tehnic, precizand: “Pentru a preveni pericolul unilateralizarii, trebuie sa se realizeze o mai accentuata intrepatrundere si corelare a disciplinelor umaniste cu cele ale stiintelor exacte si tehnice, sub semnul interdisciplinaritatii. De exemplu, invatamantul tehnic poate si trebuie sa-si reconsidere programul instruirii, pe baza reconcilierii culturii stiintifice si tehnice cu cea umanista; pe langa disciplinele de profil (…), discipline ca: filozofia stiintei, istoria culturii universale si romanesti, istoria stiintei si tehnicii, au o mare valoare informativa, generatoare de atitudini si convingeri care exprima dragostea si respectul pentru munca productiva, pentru munca creatoare, pentru om”.
Farmacistul a fost si este creator si producator de medicamente. In juramantul profesional si in Codul Deontologic al farmacistilor este inscrisa indatorirea de a manifesta respect fata de oameni in suferinta, de a-i ajuta in vindecarea bolilor, chiar de la primele acte juridice deontologice ale farmacistilor, din secolele al XII-lea si al XIII-lea in Europa. Necesitatea interdisciplinaritatii se impune intr-un grad mai mare in procesul de pregatire a farmacistului pentru profesia sa, cu o puternica amprenta social-umana.

In calitate de cadru de predare a Istoriei farmaciei in invatamantul universitar, de trei ani, solocit studentilor la sfarsitul cursului sa raspunda la o intrebare: Cum a fost influentata personalitatea mea (a studentului) in urma audierii cursurilor de Istoria Farmaciei?

Reproducem cateva raspunsuri revelatoare privind influenta cursurilor de istoria farmaciei asupra personalitatii studentilor Facultatii de Farmacie din Bucuresti, anul III 2009/2010, precum si modelarea caracterului umanitar-stiintific al viitorilor farmacisti:

• “Istoria framaciei este o piesa foarte importanta in farmacie si o piesa mai importanta in cultura mea generala” (Aoun Lina).
• “O cale de descoperire a statutului de «farmacist» din vremurile de odinioara. Dulapurile ticsite de recipiente farmaceutice (din ceramica, portelan, lemn), balantele farmaceutice, documentele vechi sunt o adevarata poarta spre oficina medievala de altadata, oferind senzatia ca te poti intalni oricand cu un aristocrat iesind de acolo in graba sa ajunga acasa cu sticluta de «doftorii». Toate acele obiecte m-au luminat spiritual prin pasiunea si originalitatea pe care le cuprind…”(Apostol Adelina-Ana).
• “Existenta muzeelor farmaceutice o datoram iubitorilor profesiei de farmacist, si datorita cursurilor am cunoscut activitatea marilor farmacisti. Cursurile, ca si vizita la muzeu, mi-au deschis apetitul spre cunoasterea istoriei farmaciei… Din pacate, acest curs s-a desfasurat la sfarsitul tuturor cursurilor…dar, cu toata oboseala celor 8 ore, am aflat lucruri care mi-au imbogatit cultura generala” (Georgiana Candrea).
• “Istoria Farmaciei e, fara indoiala, o fantana vesnic nesecata pentru cei ce sunt arheologi din fire, pentru cei ce neincetat se intreaba, cerceteaza, au o curiozitate aparte si fac intotdeauna lucrurile deplin, privesc in ansamblu si nu incep cu varful piramidei, ci pun baze solide pentru a obtine realizari durabile. Istoria este una dintre cele doua scantei ce mi-au indreptat calea, prima ramanand chimia… Istoria Farmaciei mi-a aratat ce inseamna sa pui pasiune, munca, vointa si determinare in ceea ce faci… poti aduce pe lume lucruri nebanuit de importante. Poti salva sau ucide cu doar cateva miligrame, poti lumina sau poti intuneca privirea unui pacient cu marimea stiintei tale, iar noi, in calitate de «pacienti» ai Catedrei de Istoria Farmaciei, am fost luminati si salvati de cateva miligrame de istorie. Am invatat ca nu numai ce faci sau cum faci e important, ci si cat de bine, de profesionist si dedicat esti. Asadar, multumesc pentru lectia de viata, devotament, conduita si dedicare pe care am primit-o. Uneori, e o reala placere sa inveti. Multumesc!” (Chelaru Mihaela Ruxandra).
• “Este impresionant modul in care din niste lucruri simple s-a dezvoltat o stiinta atat de complexa. Cunoasterea evolutiei acestei profesii m-a facut sa inteleg rolul farmacistului si al farmaciei in societate. Pe baza informatiei acumulate voi incerca sa explic si altora ceea ce-l face pe farmacist deosebit printre celelalte cadre medicale. Ceea ce m-a atras cel mai mult au fost juramintele depuse si evolutia acestora. Cu toate ca gradul de dezvoltare era mult mai scazut, adevaratii medici si farmacisti au stiut sa respecte juramantul si sa faca tot ce le era in putere pentru a ajuta pe cei in suferinta. Acestia vor reprezenta un model pentru mine in viitoarea cariera de farmacist” (Chiriac Elena-Roxana).
• “A intarit legatura mea cu profesia de farmacist… sa cunosc arta vindecarii, sa inteleg ca medicina si farmacia sunt doua profesii surori in cadrul carora medicul si farmacistul pun sanatatea mai presus de orice. Am inteles, gratie Istoriei farmaciei, ca aspectele deontologice sunt definitorii in profesia de farmacist, ca imbogatirea permanenta a cunostintelor in materie profesionala trebuie sa fie o preocupare majora. Ma simt atras de orice publicatie care vorbeste despre istoricul profesiei de farmacist, de publicatii care evoca figuri de farmacisti romani si nu numai” (Dumitrascu Paul).
• “Abordarea acestui curs a insemnat descoperirea a ceea ce este de fapt farmacistul, in toata esenta sa. Este o persoana care cauta necontenit metode de ajutor pentru semeni si de a face din slujba sa o cale de acces intre medicamente si oameni, prin diverse mijloace (atat economice, cat si stiintifice). Vorbindu-ni-se despre alchimie, am redescoperit perioada in care a inceput sa imi placa cu adevarat chimia si in care eram pasionat de lumea Evului Mediu si a Renasterii, in care fenomenele chimice incepeau sa fie observate si explicate empiric, evidentiind intrebari pe care orice incepator in stiinta chimiei le are frecvent… Acest curs mi-a deschis ochii asupra a ceea ce a insemnat si a ceea ce inseamna farmacistul in diverse civilizatii, incluzand aici si civilizatia moderna. Am acum convingerea ca am gasit un punct de plecare in viitoarea mea profesie si ca am regasit motivatiile care m-au adus la aceasta facultate in primul rand” (Cojocaru Mihai).
• “Consider ca acest optional intitulat Istoria farmaciei a avut un rol foarte important printre celelalte materii ale noastre, deoarece ne-a adus informatii pentru cultura noastra generala, si mai ales de specialitate referitoare la dezvoltarea, aparitia si evolutia farmaciilor din intreaga lume si din tara, precum si despre norme si formalitati care au existat si exista astazi in farmacii. Ca viitori farmacisti, pe langa notiunile de specialitate pe care le invatam, este bine sa cunoastem si alte informatii, cum au fost cele prezentate in acest curs optional, care contribuie la formarea culturii noastre profesionale ca farmacisti si ca viitori intelectuali” (Coman Gabriel).
• “Istoria farmaciei este o disciplina care ne apropie de munca si staruinta prin care s-au pus bazele farmaciei, cunoasterea descoperirilor care s-au facut prin intelepciunea si daruirea oamenilor, a farmacistilor, care au reusit din nimic sa creeze tot si tot mai mult. Consider ca acest curs s-a tinut cu foarte multa daruire… Laboratorul, obiectele si mobilierul ne-au aratat evolutia farmaciei, dar si nostalgia pentru acele vremuri, mai simple, dar totodata cu o deosebita importanta din punct de vedere terapeutic… Consider ca acest curs mi-a adus un plus, atat ca viitor farmacist, cat si ca spiritualitate si cultura” (Ivascu Anca).

Bibliografie:
1.    Ana Carata – Istoria Farmaciei – Comparatii si schite de curs pentru studenti, Ed. Tipo, Tehnoplast, Bucuresti, 2010, 4, (204 p.);
2.    Elena Macavei – O exigenta a educatiei: Noul caracter social-uman – Forum, 1987, nr.10, p.29.

 Prof. Dr. Farm. Ana Carata,
Presedinte SRIF

Rezumat
Societatea Romana de Istoria Farmaciei (SRIF), in colaborare cu Decanatul Facultatii de Farmacie din Bucuresti, au derulat un Proiect generos, Premiu/Bursa de Excelenta, in memoria Conf. Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu (1914-2009), oferit de familie, pentru cea mai buna lucrare in domeniul istoriei farmaciei elaborata de un student din anul III de studii universitare.

Résumé
La Société Roumaine de l’Histoire de la Pharmacie (SRHP) ensemble avec la Direction de la Faculté de Pharmacie ont soutenu un Projet généreux Prix/Bourse de l’Excelence, au mémoire du Conférencier Dr. Farm. Zisi St. Farsirotu (1914-2009). La Bourse a été offerte par la famille Farsirotu, pour le meilleur travail élaboré par un étudiant de III-ème année d’études universitaires.

Am anuntat acest eveniment in numarul 39 al acestei reviste. In prezent, avem deosebita placere sa informam cititorii revistei Galenus ca proiectul a fost dus la bun sfarsit. SRIF, reprezentata de presedintele executiv, in calitate de principal sustinator al proiectului, a fost si intermediarul transferului banilor (1000 euro), din Canada (unde locuiesc in prezent urmasii domnului conferentiar).

Marti, 05.10.2010, la deschiderea cursurilor anului IV, am inmanat acest premiu studentului Stanescu Lucian-Mihai. Regulamentul de concurs, acceptat de catre familia donatoare a premiului si de catre Comisia de evaluatori, a fost difuzat studentilor anului III universitar 2009-2010 (care au participat la curs, peste 50% din totalul de circa 300 de studenti in an), de la inceputul semestrului 6, cand este programata o ora de curs optional de Istoria farmaciei.
Conform regulamentului si unui barem de evaluare, in luna septembrie au fost analizate 4 lucrari depuse de 4 studenti. Prezentam in continuare titlurile lucrarilor concurente si hotararea Comisiei de evaluatori, din data de 04.10.2010.
• Apostol Andreea-Luminita, studenta DE TAIAT – Obiecte de mobilier farmaceutic in Muzeul National de Istoria Farmaciei. Sectia A – Colectia Facultatii de Farmacie din Bucuresti;
• Herda Luciana-Maria, studenta – Evolutia produselor farmaceutice in Tarile Romane, din Evul Mediu pana in epoca moderna si contemporana;
• Nicula Ruxandra, studenta – Amprenta timpului, amprenta plantelor asupra Universului farmaceutic regasita in cartea secolului XVI;
• Lucrarea premiata, cu titlul Vechile carti farmaceutice isi lasa redescoperite secretele…, a fost elaborata de catre studentul Stanescu Lucian-Mihai. Prin aceasta lucrare, avem la dispozitie materiale valoroase privind Materia medica in secolele al XV-lea si al XVI-lea in Europa. Din 4 carti (3 sunt intre primele farmacopei europene), publicate in perioada amintita, avem posibilitatea sa aflam care erau formele farmaceutice si tehnicile de preparare a lor, ingredientele folosite, in majoritate de origine vegetala, dar si unele de origine minerala sau animala. Prima carte reprezinta un manuscris din secolul al XIII-lea, publicat la 1481 la Colonia/Köln. Daca pana in prezent noi aveam informatii din literatura numai despre titlurile acestor carti, fara sa gasim o descriere fidela a cuprinsului lor, lucrarea aceasta va fi un material documentar valoros in biblioteca disciplinei.
Lucrarea este – de taiat Studentul a facut un studiu amplu, prezentat in 150 de pagini, avand toate partile componente ale unei lucrari de cercetare stiintifica.
Chiar din Introducere am observat un stil propriu de exprimare si formulare a frazelor, introducand si unele sintagme stilistice, metaforice: sa ne „plimbam” printre veacuri nestingheriti; cheia deschiderii barierei timpului…se numeste CARTE, monument al culturii;…simtim vuietul istoriei atunci cand intoarcem o veche pagina;…aceasta este cheia calatoriei in timp si alte expresii proprii, ceea ce ne „spune” ca studentului ii place sa citeasca si a citit ceva…literatura. De retinut este faptul ca studentul introduce copii ale paginilor de titlu si fragmente de text in original, pe care le traduce din limba latina. Mai mult, realizeaza compararea si interpretarea unor pasaje, folosindu-se de cunostintele acumulate in cei trei ani de studii pana in prezent.

Concluzii
Lucrare ampla, valoroasa ca material documentar, bogat ilustrata cu imagini in original si bine documentata.
Amploarea lucrarii, modul de prezentare si interpretare a unor texte scot in evidenta un mare volum de munca, dorinta de a reda cat mai mult posibil din materialul original, resurse energetice pentru cercetare stiintifica.
Cu perseverenta si continuitate, autorul acestei lucrari poate deveni un farmacoistoric remarcabil in viitor.

Hotararea nr. 1
Avand in vedere concluziile membrilor Comisiei de Evaluare si discutiile din data de 04.10.2010 asupra celor 4 lucrari, Comisia decide in unanimitate ca cea mai buna lucrare este Vechile carti farmaceutice isi lasa redescoperite secretele…, elaborata de studentul Stanescu Lucian-Mihai. In consecinta, i se inmaneaza Diploma si Premiul/Bursa de Excelenta „Conferentiar Doctor Farmacist Zisi St. Farsirotu”, in valoare de 1000 euro.
Comisia de Evaluare: Prof. Dr. Farm. Ana Carata, Prof. Dr. Farm. Ileana Chirita, Conf. Dr. Farm. Valentina Soroceanu, Conf. Dr. Farm. Lacramioara Popa, Fizician Vladimir Farsirotu.

Informatii oferite de Prof. Dr. Farm. Ana Carata, Presedinte SRIF

Premiul a fost oferit de catre Prof. Dr. Farm. Ana Carata, in prezenta Domnului Decan Prof. Dr. Farm. D. Lupuleasa si a Doamnei Prodecan Prof. Dr. Farm. Ileana Chirita (foto. Ionescu Aura-Elena).

“Ana Aslan a ramas in memoria posteritaţii ca o conştiinţa exemplara, care a indraznit sa viseze o umanitate activa şi sanatoasa şi sa spere ca viata isi poate afirma, victorioasa, drepturile impotriva batranetii si a mortii.” (Valentin Lipatti)

Vorbim despre Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, marea doamna a medicinei romanesti care a cucerit lumea, cu cea care i-a fost asistenta, Dr. Theodora Barbulescu-Poli, o doamna deosebita, care si-a deschis casa, mintea si inima pentru ca impreuna sa creionam cat mai fidel personalitatea fascinanta a Prof. Dr. Ana Aslan.

Ana Aslan – din copilarie, pana la functia de director al Institutului National de Gerontologie si Geriatrie


“Ana Aslan s-a nascut la Braila, mezina a familiei Margarit Aslan. Mama, Sofia Popovici, era descendenta unei vechi familii moldovene.

Tatal, Margarit Aslan, moare cand Ana avea numai 13 ani. Revolta fetitei de atunci, in fata neputintei de a-l ajuta, este germenele obstinatiei cu care mai tarziu si-a urmat vocatia de medic si gerontolog.



Gustul sau pentru cucerirea a ceea ce parea inexpugnabil se vadeste de timpuriu. La 16 ani voia sa devina pilot si, in pofida protestelor mamei sale, face gestul temerar de a zbura pe un aparat de zbor mic, alaturi de Andrei Popovici, cunoscut aviator.
La absolvirea liceului, Ana Aslan ia decizia de a deveni medic. In fata refuzului mamei, ea face greva foamei si in final, tanara de 18 ani se inscrie la Facultatea de Medicina din Bucuresti, la 13 octombrie 1915. Mai tarziu, la maturitate, afirma ca 13 este cifra care intotdeauna i-a adus noroc.



Studenta eminenta, in timpul primului razboi mondial este mobilizata la Iasi, intr-un spital din spatele frontului. Aici lucreaza alaturi de Prof. Toma Ionescu, un titan al chirurgiei, care a ramas un model pentru cea care facea primii pasi in medicina. Intoarsa la Bucuresti, in anul 1919, in anul III de medicina, se prezinta la concursul de externat si ramane alaturi de marele neurolog si «pionier al gerontologiei romanesti», Prof. Gheorghe Marinescu, cel care a facut primele studii despre imbatranirea celulei nervoase. Dupa ocuparea postului de medic intern in 1921 si absolvirea Facultatii de Medicina in anul 1922, este numita preparator in clinica condusa de Prof. Daniel Danielopolou. Timp de doi ani, lucreaza cu acesta la teza de doctorat cu titlul «Cercetari privind inervatia vasomotoare la om» si obtine apoi titlul de «Doctor in medicina».



Din 1924 si pana in 1947, Ana Aslan isi desfasoara activitatea didactica si spitaliceasca in cadrul spitalului Filantropia, urcand toate treptele carierei didactice. In anul 1949, devine seful sectiei de fiziologie de la Institutul de Endocrinologie din Bucuresti, condus de Prof. C.I. Parhon, parintele scolii romanesti de endocrinologie. Preocupat de problemele imbatranirii, acesta credea in intinerire si sustinea cu ardoare ca «viata nu este un drum cu un sens unic si ca intinerirea biologica este posibila».



Tarziu, in ultimii ani de viata, Ana Aslan, ajunsa celebra, spunea : « Prof. Danielopolou si Prof. Parhon au fost varfuri ale stiintei medicale. Eu nu i-am egalat si nici nu voi reusi sa o fac. M-au format si m-au ajutat mult. Fara ei nu as fi ceea ce sunt. Succesul celor mai tineri nu le trezea gelozia. Erau atat de mari incat in jurul lor era loc pentru toti ».



Odata cu infiintarea primului Institut de Geriatrie din lume, la Bucuresti, in anul 1952, este numita director al acestei institutii de cercetare si asistenta medicala. In anul 1964, Organizatia Mondiala a Sanatatii desemneaza Institutul de la Bucuresti ca « model » pentru institutele de profil. In anul 1974 Institutul de Geriatrie din Bucuresti devine Institutul National de Gerontologie si Geriatrie, denumire ce oglindea mai bine notorietatea mondiala la care aceasta institutie romaneasca ajunsese”.

Theodora Barbulescu Poli



Gerovital H3 – de la studiu la succes mondial

“Era in anul 1949, pe cand Ana Aslan era profesor de Clinica Medicala in cadrul Facultatii de Medicina din Timisoara. Totul a inceput cand unul dintre studenti a fost tintuit la pat mai multe saptamani, cauza fiind o criza de monoartroza gonococica. Ea insasi povestea «foloseam deja procaina, a carei actiune vasodilatatoare si de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisa de René Leriche, in afectiunile circulatiei periferice si in arterite. Posibilitatea de a o utiliza in afectiunile reumatice ma obseda de multa vreme. I-am cerut permisiunea tanarului si l-am administrat 10 cc solutie procaina de 1% in artera femurala. Dupa cateva minute, pacientul a putut indoi piciorul, iar dupa cateva zile a parasit spitalul».

Ana Aslan si-a continuat cercetarile intr-un azil de batrani ce apartinea Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale. Cercetarile comparative clinico-terapeutice efectuate pe loturi de pacienti tratati cu vitamina E, extract de tiroida, de splina, de placenta, drojdii si cu procaina 2% demonstreaza virtutile acesteia din urma. Rezultatele obtinute au fost comunicate la Academia Romana in anul 1950.

In mai 1951, Ana Aslan a inceput un studiu de lunga durata, pe un grup de 25 de pacienti, carora le administra procaina 2%, cu un pH cuprins intre 3 si 4. In timpul studiului, constata imbunatatirea semnificativa a starii generale: efecte antidepresive, imbunatirea memoriei si atentiei, imbunatatirea echilibrului psihic si neurovegetativ, diminuarea rigiditatii extrapiramidale si imbunatatirea echilibrului la bolnavii suferind de maladia Parkinson, imbunatatirea troficitatii unghiilor si a parului, cresterea si repigmentarea parului, cresterea tonusului muscular si a mobilitatii articulare, normalizarea tensiunii arteriale.



Dupa 3 ani de studiu, impreuna cu C.I. Parhon publica lucrarea «Novocaina, factor eutrofic si intineritor». Dupa o munca asidua, alaturi de farmacista Elena Polovrageanu, elaboreaza Gerovitalul H3, cu urmatoarea compozitie: procaina 2%, acid benzoic 0,12%, metabisulfit de potasiu 0,10%, fosfat disodic 0,01%, cu pH-ul intre 3 si 4. Indicativul H3 subliniaza actiunea de tip vitaminic a produsului. In opinia autoarei sale, Gerovitalul H3 este un medicament gerontologic datorita interventiei sale in mecanismele de imbatranire la nivel molecular si un medicament geriatric datorita actiunii asupra unor mecanisme comune bolilor cronice degenerative ale varstei a treia.



Prima iesire la rampa a Gerovitalului H3 are loc in anul 1956, la Karlsruhe, in cadrul Congresului Therapiewoche, cand Prof. Aslan prezinta metoda sa de tratament originala. Urmeaza Congresul European de Gerontologie de la Basel unde produsul este primit cu entuziasm. In urma omologarii sale in tara, in anul 1957, Gerovitalul H3 fiole este produs la scara industriala. In anul 1962 este omologata intreaga gama Gerovital H3: fiole, drajeuri, crema terapeutica, lotiune capilara.



In anul 1960, Prof. Aslan incepe experimentarea unui nou produs eutrofia, Aslavital, care este omologat in anul 1970, iar in anul 1978 elaboreaza «Aslavitalul de uz infantil».
Membru in Biroul Executiv al Asociatiei Internationale de Gerontologie, Ana Aslan infiinteaza in 1959 Societatea Romana de Gerontologie si Geriatrie, al carei presedinte a fost pana la moartea sa.



Scolii romanesti de gerontologie, al carei fondator si conducator a fost Prof. Ana Aslan, ii revin o serie de prioritati pe plan mondial:

- Infiintarea la 22 ianuarie 1952, la Bucuresti, a primului Institut de geriatrie din lume, institutie de asistenta medicala pentru varstnici si de cercetare stiintifica;

- Elaborarea medicatiei eutrofice pe baza de procaina, care si-a dovedit eficienta, atat in profilaxia imbatranirii, cat si in terapia starilor patologice ale varstei a treia. Gerovitalul H3 este cel mai longeviv medicament geriatric ale carui virtuti terapeutice sunt confirmate de scurgerea timpului;

- Elaborarea strategiei terapeutice ce prevede tratamentul cronic si discontinuu aplicat atat in profilaxia, cat si in terapia batranetii;

- Organizarea la nivel national a unei retele sanitare de profilaxie a imbatranirii pentru populatia peste 40-45 ani. Infiintarea unei retele de gerontoprofilaxie si asistenta geriatrica alcatuita din peste 200 de centre”.

Theodora Barbulescu Poli



Titluri si distinctii acordate Anei Aslan

Din peste o suta de titluri acordate Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, remarcam:

– Premiul si Medalia “Leon Bernard”, decernate de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru contributii exceptionale in domeniul medicinii sociale si geriatriei, 1982;

- Doctor Honoris Causa al Universitatii .Braganca Paulista”, Sao Paolo, Brazilia, 1973;

- Membru de onoare al Academiei Americane pentru Medicina Preventiva, SUA, 1978;

- Consilier al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 1963, 1965, 1976, 1977, 1978;

-Delegat national pentru problemele de Gerontologie, pe langa ONU, 1978;

- Membru al “Asociatiei Mondiale a Femeilor Medici”, 1963;.

- Presedinte al “Uniunii Mondiale de Medicina Profilactica si Higiena Sociala”,1969-1973;

- Vicepresedinte de onoare al “Solidaritatii umane”, Italia, 1971;

- Membru al Consiliului Mondial pentru Probleme de Urgenta, La Haye, Olanda, 1976;

- Membru fondator al “Confederatiei Societatilor de Gerontologie din tarile latine”, Valencia, Spania, 1977;

- Presedinte de Onoare al “Centrului European de cercetari medicale aplícate Ana Aslan”;

- Profesor de onoare al “Universitatii Feminine din Filipine”, 1979.

- Membru de onoare al “Societatii Medicale stiintifice Unionale a Gerontologilor si Geriatrilor”, URSS, 1982;

-”Meritto della Repubblica Italiana”, grad de comandor, Italia, 1969;

- “Medalia de aur”, decernata cu ocazia Mesei rotunde ce a avut loc la Ancona, Italia, 1969;

-”Medalia de aur Comemorativa”, Nicaragua, 1971;

-”Crucea de Merit”, clasa a1-a a Ordinului de Merit, Republica Federala Germana, 1971;

– Medalia .Augusto Pinaud”, a Crucii Rosii din Venezuela, 1972;

– “Cavaler al Noii Europe”, Premiul OSCAR, Italia, 1973;

-”Palmele Acadernice”, gradul de cavaler, Franta, 1974;

– Premiul lnternational “Eva”, Italia, 1974;

-”Cavaler al Ordinului de Malta”, Paris, Franta, 1974;

-”Mare ofiter al Ordinului Meritului”, Senegal, 1976;

-”Dama di Collare del Santo Graal”, Franta, 1978;

– Cetatean Strain de Onoare si Profesor Onorific de stiinte”, Manila, Filiplne, 1978 ;

-”Placheta de Onoare”, Manila, Filipine, 1982;

-”Placheta memoriala”, New Delhi, India, 1982;

– Premiul “Marie Curie” al Academiei Medicea, Italia, 1984;




Despre Ana Aslan

“Personalitatea Anei Aslan era un uluitor aliaj de inteligenta lucida, temeritate, perseverenta, feminitate si romantism. Iata cum o descrie Valentin Lipatti: ”Aceasta mare doamna era o aparitie delicata, fragila, la care te izbea privirea. Parea ca intreaga ei inteligenta era concentrata in ochii mari, verzi-caprui, alaturi de curiozitate, ironie, vointa de a trai si a munci”.
Iat-o confesandu-se: “Caut adevarul si urasc minciuna, pe care o consider ca cea mai grava insulta adusa demnitatii intelectuale a omului. Minciuna este infinit mai grava decat eroarea, caci este o eroare premeditata si acceptata ca atare.”



De o eleganta sobra, de mare rafinament, exigenta cu colaboratorii pe care si-i alegea cu mare grija, dar mai ales cu ea insasi, ingropase undeva adanc o dureroasa vulnerabilitate si nevoie de afectiune. Daruirea cu care si-a imbratisat profesiunea nu lasase loc intemeierii unei familii. Preferinta pentru muzica lui Grieg si Chopin ii trada sensibilitatea puternica.



Preferintele in literatura si arta erau cele care ii dezvaluiau adevarata natura, pe care o ascundea cu grija si pudoare: Balzac, Dostoievski si Marguerite Yourcenar cu ale sale « Memoires d’Hadrien”, poemul “La mort du loup” de Alfred de Vigny despre care spunea: ”este atat de aproape de sufletul meu.” Admira impresionistii si mai ales Masa Tacerii a lui Brancusi, pe care o considera «capodopera extraordinara, amestec de ratiune, simplitate si discretie».



Isi iubea tara si isi venera maestrii. Considera ingratitudinea un pacat de neiertat. Pentru Ana Aslan, convenientele sociale erau ridicate la rang de arta, pe care o practica cu o rafinata si afectuoasa virtuozitate ce oglindea infinitul sau respect pentru conditia umana. Astfel, aceasta doamna invitata la Casa Alba, prietena cu mari personalitati ale lumii si cu capete incoronate, trata cu aceeasi aleasa politete pe oricare dintre salariatii institutului ”.

Theodora Barbulescu Poli



Mari personalitati, pacienti ai Anei Aslan

Printre pacientii Prof. Ana Aslan regasim mari personalitati cum ar fi: Salvador Dali, Charlie Chaplin, Somerset Maugham, Pablo Neruda, Maresalul de Gaulle, Indira Ghandi, Marlene Dietrich, Lilian Gish, Claudia Cardinale, Jacqueline Kennedy, Aristotel Onasis, Maresalul Tito, Presedintele Sukharno si multi altii.

“Pana in anul 1972, cand sanatoriul Otopeni a fost trecut in dotarea institutului pentru a face fata afluxului de pacienti, fiecare coltisor al batranei cladiri din strada Caldarusani era valorificat pentru a putea gazdui avalansa de pacienti care veneau in Romania pentru a fi tratati in clinica Prof. Ana Aslan”, povesteste Theodora Barbulescu Poli.



In zilele noastre, cercetarea a intrat intr-un con de umbra.

“Dupa disparitia Anei Aslan, insitutul nu s-a mai bucurat de aceeasi atentie, activitatea de cercetare stiintifica suferind si ea din aceasta cauza. La noi in tara, cercetarea a intrat intr-un con de umbra, deoarece este un domeniu care cere costuri si investitii mari. Pentru a mentine o scoala de cercetare este nevoie de cadre tinere a caror formare este un proces indelungat si anevoios. In conditiile in care unitatile de cercetare se lupta cu lipsa de cadre de specialitate din cauza nefinantarii posturilor necesare, neajuns la care se adauga emigrarea tinerilor cu inalta calificare necesara acestui domeniu de varf, este aproape imposibil sa obtii performante.

O alta problema majora, care vizeaza direct Institutul de Gerontologie si Geriatrie Ana Aslan, este promovarea insuficienta a turismului medical, geriatric. Terapia originala Aslan a fost si, sunt convisa ca in continuare ar putea fi, sursa unor venituri mari pentru statul roman.

Theodora Barbulescu Poli



Despre varsta a treia
“Senectutea trebuie sa se apropie de idealul etic si moral: intelepciune, serenitate, intelegere a vietii si a semenilor.
Batranetea este o stare interioara care, in absenta unor afectiuni majore, intervine de cele mai multe ori odata cu inactivitatea, cu dezinsertia sociala.

Trebuie sa nu iesim din cotidian asteptand sa imbatranim. Sa avem activitati multiple si rezonante, sa intelegem tinerii, sa fim implicati in problemele prezentului, sa avem proiecte de viitor.

Eu raspund cu drag oricarei provocari. In ultimii ani, am invatat inca o limba straina – spaniola – redactez memoriile tatalui meu, a carui viata a traversat un secol atat de zbuciumat, calatoresc, cunosc oameni si civilizatii noi si, nu in ultimul rand, practic exercitiul fizic adecvat varstei mele. Consider ca respectul de sine si respectul pentru cei din jur iti impune grija pentru aspectul tau fizic. Asadar, activitatea, regimul alimentar corect si exercitiile fizice adecvate pot face minuni, chiar si la o persoana de varsta a treia.

In ceea ce priveste frumusetea, consider ca bogatia interioara este cea care confera frumusete. O privire inteligenta este frumoasa. Credinta iti ofera liniste.

Crezi, iti iubesti semenii, speri… si esti frumos!”

Theodora Barbulescu Poli

“Ana Aslan a ramas in memoria posteritaţii ca o conştiinţa exemplara, care a indraznit sa viseze o umanitate activa şi sanatoasa şi sa spere ca viata isi poate afirma, victorioasa, drepturile impotriva batranetii si a mortii.” (Valentin Lipatti)

Vorbim despre Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, marea doamna a medicinei romanesti care a cucerit lumea, cu cea care i-a fost asistenta, Dr. Theodora Barbulescu-Poli, o doamna deosebita, care si-a deschis casa, mintea si inima pentru ca impreuna sa creionam cat mai fidel personalitatea fascinanta a Prof. Dr. Ana Aslan.

Ana Aslan – din copilarie, pana la functia de director al Institutului National de Gerontologie si Geriatrie

“Ana Aslan s-a nascut la Braila, mezina a familiei Margarit Aslan. Mama, Sofia Popovici, era descendenta unei vechi familii moldovene.

Tatal, Margarit Aslan, moare cand Ana avea numai 13 ani. Revolta fetitei de atunci, in fata neputintei de a-l ajuta, este germenele obstinatiei cu care mai tarziu si-a urmat vocatia de medic si gerontolog.

Gustul sau pentru cucerirea a ceea ce parea inexpugnabil se vadeste de timpuriu. La 16 ani voia sa devina pilot si, in pofida protestelor mamei sale, face gestul temerar de a zbura pe un aparat de zbor mic, alaturi de Andrei Popovici, cunoscut aviator.
La absolvirea liceului, Ana Aslan ia decizia de a deveni medic. In fata refuzului mamei, ea face greva foamei si in final, tanara de 18 ani se inscrie la Facultatea de Medicina din Bucuresti, la 13 octombrie 1915. Mai tarziu, la maturitate, afirma ca 13 este cifra care intotdeauna i-a adus noroc.

Studenta eminenta, in timpul primului razboi mondial este mobilizata la Iasi, intr-un spital din spatele frontului. Aici lucreaza alaturi de Prof. Toma Ionescu, un titan al chirurgiei, care a ramas un model pentru cea care facea primii pasi in medicina. Intoarsa la Bucuresti, in anul 1919, in anul III de medicina, se prezinta la concursul de externat si ramane alaturi de marele neurolog si «pionier al gerontologiei romanesti», Prof. Gheorghe Marinescu, cel care a facut primele studii despre imbatranirea celulei nervoase. Dupa ocuparea postului de medic intern in 1921 si absolvirea Facultatii de Medicina in anul 1922, este numita preparator in clinica condusa de Prof. Daniel Danielopolou. Timp de doi ani, lucreaza cu acesta la teza de doctorat cu titlul «Cercetari privind inervatia vasomotoare la om» si obtine apoi titlul de «Doctor in medicina».

Din 1924 si pana in 1947, Ana Aslan isi desfasoara activitatea didactica si spitaliceasca in cadrul spitalului Filantropia, urcand toate treptele carierei didactice. In anul 1949, devine seful sectiei de fiziologie de la Institutul de Endocrinologie din Bucuresti, condus de Prof. C.I. Parhon, parintele scolii romanesti de endocrinologie. Preocupat de problemele imbatranirii, acesta credea in intinerire si sustinea cu ardoare ca «viata nu este un drum cu un sens unic si ca intinerirea biologica este posibila».

Tarziu, in ultimii ani de viata, Ana Aslan, ajunsa celebra, spunea : « Prof. Danielopolou si Prof. Parhon au fost varfuri ale stiintei medicale. Eu nu i-am egalat si nici nu voi reusi sa o fac. M-au format si m-au ajutat mult. Fara ei nu as fi ceea ce sunt. Succesul celor mai tineri nu le trezea gelozia. Erau atat de mari incat in jurul lor era loc pentru toti ».

Odata cu infiintarea primului Institut de Geriatrie din lume, la Bucuresti, in anul 1952, este numita director al acestei institutii de cercetare si asistenta medicala. In anul 1964, Organizatia Mondiala a Sanatatii desemneaza Institutul de la Bucuresti ca « model » pentru institutele de profil. In anul 1974 Institutul de Geriatrie din Bucuresti devine Institutul National de Gerontologie si Geriatrie, denumire ce oglindea mai bine notorietatea mondiala la care aceasta institutie romaneasca ajunsese”.

Theodora Barbulescu Poli

Gerovital H3 – de la studiu la succes mondial

“Era in anul 1949, pe cand Ana Aslan era profesor de Clinica Medicala in cadrul Facultatii de Medicina din Timisoara. Totul a inceput cand unul dintre studenti a fost tintuit la pat mai multe saptamani, cauza fiind o criza de monoartroza gonococica. Ea insasi povestea «foloseam deja procaina, a carei actiune vasodilatatoare si de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisa de René Leriche, in afectiunile circulatiei periferice si in arterite. Posibilitatea de a o utiliza in afectiunile reumatice ma obseda de multa vreme. I-am cerut permisiunea tanarului si l-am administrat 10 cc solutie procaina de 1% in artera femurala. Dupa cateva minute, pacientul a putut indoi piciorul, iar dupa cateva zile a parasit spitalul».

Ana Aslan si-a continuat cercetarile intr-un azil de batrani ce apartinea Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale. Cercetarile comparative clinico-terapeutice efectuate pe loturi de pacienti tratati cu vitamina E, extract de tiroida, de splina, de placenta, drojdii si cu procaina 2% demonstreaza virtutile acesteia din urma. Rezultatele obtinute au fost comunicate la Academia Romana in anul 1950.

In mai 1951, Ana Aslan a inceput un studiu de lunga durata, pe un grup de 25 de pacienti, carora le administra procaina 2%, cu un pH cuprins intre 3 si 4. In timpul studiului, constata imbunatatirea semnificativa a starii generale: efecte antidepresive, imbunatirea memoriei si atentiei, imbunatatirea echilibrului psihic si neurovegetativ, diminuarea rigiditatii extrapiramidale si imbunatatirea echilibrului la bolnavii suferind de maladia Parkinson, imbunatatirea troficitatii unghiilor si a parului, cresterea si repigmentarea parului, cresterea tonusului muscular si a mobilitatii articulare, normalizarea tensiunii arteriale.

Dupa 3 ani de studiu, impreuna cu C.I. Parhon publica lucrarea «Novocaina, factor eutrofic si intineritor». Dupa o munca asidua, alaturi de farmacista Elena Polovrageanu, elaboreaza Gerovitalul H3, cu urmatoarea compozitie: procaina 2%, acid benzoic 0,12%, metabisulfit de potasiu 0,10%, fosfat disodic 0,01%, cu pH-ul intre 3 si 4. Indicativul H3 subliniaza actiunea de tip vitaminic a produsului. In opinia autoarei sale, Gerovitalul H3 este un medicament gerontologic datorita interventiei sale in mecanismele de imbatranire la nivel molecular si un medicament geriatric datorita actiunii asupra unor mecanisme comune bolilor cronice degenerative ale varstei a treia.

Prima iesire la rampa a Gerovitalului H3 are loc in anul 1956, la Karlsruhe, in cadrul Congresului Therapiewoche, cand Prof. Aslan prezinta metoda sa de tratament originala. Urmeaza Congresul European de Gerontologie de la Basel unde produsul este primit cu entuziasm. In urma omologarii sale in tara, in anul 1957, Gerovitalul H3 fiole este produs la scara industriala. In anul 1962 este omologata intreaga gama Gerovital H3: fiole, drajeuri, crema terapeutica, lotiune capilara.

In anul 1960, Prof. Aslan incepe experimentarea unui nou produs eutrofia, Aslavital, care este omologat in anul 1970, iar in anul 1978 elaboreaza «Aslavitalul de uz infantil».
Membru in Biroul Executiv al Asociatiei Internationale de Gerontologie, Ana Aslan infiinteaza in 1959 Societatea Romana de Gerontologie si Geriatrie, al carei presedinte a fost pana la moartea sa.

Scolii romanesti de gerontologie, al carei fondator si conducator a fost Prof. Ana Aslan, ii revin o serie de prioritati pe plan mondial:

- Infiintarea la 22 ianuarie 1952, la Bucuresti, a primului Institut de geriatrie din lume, institutie de asistenta medicala pentru varstnici si de cercetare stiintifica;

- Elaborarea medicatiei eutrofice pe baza de procaina, care si-a dovedit eficienta, atat in profilaxia imbatranirii, cat si in terapia starilor patologice ale varstei a treia. Gerovitalul H3 este cel mai longeviv medicament geriatric ale carui virtuti terapeutice sunt confirmate de scurgerea timpului;

- Elaborarea strategiei terapeutice ce prevede tratamentul cronic si discontinuu aplicat atat in profilaxia, cat si in terapia batranetii;

- Organizarea la nivel national a unei retele sanitare de profilaxie a imbatranirii pentru populatia peste 40-45 ani. Infiintarea unei retele de gerontoprofilaxie si asistenta geriatrica alcatuita din peste 200 de centre”.

Theodora Barbulescu Poli

Titluri si distinctii acordate Anei Aslan

Din peste o suta de titluri acordate Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, remarcam:

– Premiul si Medalia “Leon Bernard”, decernate de Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru contributii exceptionale in domeniul medicinii sociale si geriatriei, 1982;

- Doctor Honoris Causa al Universitatii .Braganca Paulista”, Sao Paolo, Brazilia, 1973;

- Membru de onoare al Academiei Americane pentru Medicina Preventiva, SUA, 1978;

- Consilier al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 1963, 1965, 1976, 1977, 1978;

-Delegat national pentru problemele de Gerontologie, pe langa ONU, 1978;

- Membru al “Asociatiei Mondiale a Femeilor Medici”, 1963;.

- Presedinte al “Uniunii Mondiale de Medicina Profilactica si Higiena Sociala”,1969-1973;

- Vicepresedinte de onoare al “Solidaritatii umane”, Italia, 1971;

- Membru al Consiliului Mondial pentru Probleme de Urgenta, La Haye, Olanda, 1976;

- Membru fondator al “Confederatiei Societatilor de Gerontologie din tarile latine”, Valencia, Spania, 1977;

- Presedinte de Onoare al “Centrului European de cercetari medicale aplícate Ana Aslan”;

- Profesor de onoare al “Universitatii Feminine din Filipine”, 1979.

- Membru de onoare al “Societatii Medicale stiintifice Unionale a Gerontologilor si Geriatrilor”, URSS, 1982;

-”Meritto della Repubblica Italiana”, grad de comandor, Italia, 1969;

- “Medalia de aur”, decernata cu ocazia Mesei rotunde ce a avut loc la Ancona, Italia, 1969;

-”Medalia de aur Comemorativa”, Nicaragua, 1971;

-”Crucea de Merit”, clasa a1-a a Ordinului de Merit, Republica Federala Germana, 1971;

- Medalia .Augusto Pinaud”, a Crucii Rosii din Venezuela, 1972;

- “Cavaler al Noii Europe”, Premiul OSCAR, Italia, 1973;

-”Palmele Acadernice”, gradul de cavaler, Franta, 1974;

- Premiul lnternational “Eva”, Italia, 1974;

-”Cavaler al Ordinului de Malta”, Paris, Franta, 1974;

-”Mare ofiter al Ordinului Meritului”, Senegal, 1976;

-”Dama di Collare del Santo Graal”, Franta, 1978;

- Cetatean Strain de Onoare si Profesor Onorific de stiinte”, Manila, Filiplne, 1978 ;

-”Placheta de Onoare”, Manila, Filipine, 1982;

-”Placheta memoriala”, New Delhi, India, 1982;

- Premiul “Marie Curie” al Academiei Medicea, Italia, 1984;

Despre Ana Aslan

“Personalitatea Anei Aslan era un uluitor aliaj de inteligenta lucida, temeritate, perseverenta, feminitate si romantism. Iata cum o descrie Valentin Lipatti: ”Aceasta mare doamna era o aparitie delicata, fragila, la care te izbea privirea. Parea ca intreaga ei inteligenta era concentrata in ochii mari, verzi-caprui, alaturi de curiozitate, ironie, vointa de a trai si a munci”.
Iat-o confesandu-se: “Caut adevarul si urasc minciuna, pe care o consider ca cea mai grava insulta adusa demnitatii intelectuale a omului. Minciuna este infinit mai grava decat eroarea, caci este o eroare premeditata si acceptata ca atare.”

De o eleganta sobra, de mare rafinament, exigenta cu colaboratorii pe care si-i alegea cu mare grija, dar mai ales cu ea insasi, ingropase undeva adanc o dureroasa vulnerabilitate si nevoie de afectiune. Daruirea cu care si-a imbratisat profesiunea nu lasase loc intemeierii unei familii. Preferinta pentru muzica lui Grieg si Chopin ii trada sensibilitatea puternica.

Preferintele in literatura si arta erau cele care ii dezvaluiau adevarata natura, pe care o ascundea cu grija si pudoare: Balzac, Dostoievski si Marguerite Yourcenar cu ale sale « Memoires d’Hadrien”, poemul “La mort du loup” de Alfred de Vigny despre care spunea: ”este atat de aproape de sufletul meu.” Admira impresionistii si mai ales Masa Tacerii a lui Brancusi, pe care o considera «capodopera extraordinara, amestec de ratiune, simplitate si discretie».

Isi iubea tara si isi venera maestrii. Considera ingratitudinea un pacat de neiertat. Pentru Ana Aslan, convenientele sociale erau ridicate la rang de arta, pe care o practica cu o rafinata si afectuoasa virtuozitate ce oglindea infinitul sau respect pentru conditia umana. Astfel, aceasta doamna invitata la Casa Alba, prietena cu mari personalitati ale lumii si cu capete incoronate, trata cu aceeasi aleasa politete pe oricare dintre salariatii institutului ”.

Theodora Barbulescu Poli

Mari personalitati, pacienti ai Anei Aslan

Printre pacientii Prof. Ana Aslan regasim mari personalitati cum ar fi: Salvador Dali, Charlie Chaplin, Somerset Maugham, Pablo Neruda, Maresalul de Gaulle, Indira Ghandi, Marlene Dietrich, Lilian Gish, Claudia Cardinale, Jacqueline Kennedy, Aristotel Onasis, Maresalul Tito, Presedintele Sukharno si multi altii.

“Pana in anul 1972, cand sanatoriul Otopeni a fost trecut in dotarea institutului pentru a face fata afluxului de pacienti, fiecare coltisor al batranei cladiri din strada Caldarusani era valorificat pentru a putea gazdui avalansa de pacienti care veneau in Romania pentru a fi tratati in clinica Prof. Ana Aslan”, povesteste Theodora Barbulescu Poli.

In zilele noastre, cercetarea a intrat intr-un con de umbra.

“Dupa disparitia Anei Aslan, insitutul nu s-a mai bucurat de aceeasi atentie, activitatea de cercetare stiintifica suferind si ea din aceasta cauza. La noi in tara, cercetarea a intrat intr-un con de umbra, deoarece este un domeniu care cere costuri si investitii mari. Pentru a mentine o scoala de cercetare este nevoie de cadre tinere a caror formare este un proces indelungat si anevoios. In conditiile in care unitatile de cercetare se lupta cu lipsa de cadre de specialitate din cauza nefinantarii posturilor necesare, neajuns la care se adauga emigrarea tinerilor cu inalta calificare necesara acestui domeniu de varf, este aproape imposibil sa obtii performante.

O alta problema majora, care vizeaza direct Institutul de Gerontologie si Geriatrie Ana Aslan, este promovarea insuficienta a turismului medical, geriatric. Terapia originala Aslan a fost si, sunt convisa ca in continuare ar putea fi, sursa unor venituri mari pentru statul roman.

Theodora Barbulescu Poli

Despre varsta a treia
“Senectutea trebuie sa se apropie de idealul etic si moral: intelepciune, serenitate, intelegere a vietii si a semenilor.
Batranetea este o stare interioara care, in absenta unor afectiuni majore, intervine de cele mai multe ori odata cu inactivitatea, cu dezinsertia sociala.

Trebuie sa nu iesim din cotidian asteptand sa imbatranim. Sa avem activitati multiple si rezonante, sa intelegem tinerii, sa fim implicati in problemele prezentului, sa avem proiecte de viitor.

Eu raspund cu drag oricarei provocari. In ultimii ani, am invatat inca o limba straina – spaniola – redactez memoriile tatalui meu, a carui viata a traversat un secol atat de zbuciumat, calatoresc, cunosc oameni si civilizatii noi si, nu in ultimul rand, practic exercitiul fizic adecvat varstei mele. Consider ca respectul de sine si respectul pentru cei din jur iti impune grija pentru aspectul tau fizic. Asadar, activitatea, regimul alimentar corect si exercitiile fizice adecvate pot face minuni, chiar si la o persoana de varsta a treia.

In ceea ce priveste frumusetea, consider ca bogatia interioara este cea care confera frumusete. O privire inteligenta este frumoasa. Credinta iti ofera liniste.

Crezi, iti iubesti semenii, speri… si esti frumos!”

Theodora Barbulescu Poli